REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Ta...

  D in izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca Ceea ce L-ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: “Bucură-te, apă izbăvitoare!” Alt tropar Glasul al 3-lea I zvor de viață dătător, Roua cea sfânt'având cea mai presus de fire și de cuvânt, nectarul nemuririi nouă ne'ai izvorât ce se revarsă de la izvorul tău, apa ce curge spre viața veșnică. Din care desfătându-ne strigăm: Bucură-te Izvor de viață dătător!

  Pentru împăratul Leon cel înțelept Î n vremea în care a împărățit, Leon cel preaînțelept avea o soție îmbunătățită foarte și sfântă, numele ei fiind Teofana, care s-a sfințit mai de pe urmă pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui decembrie. Deci mai înainte de a se sfârși Sfânta, a venit mare boală împăratului și durere nevindecată, care se zice piatră, adică se nasc oarecare pietre înăuntru în beșica udului și astupă drumul, și nu poate să iasă udul, pentru care pricină mulți au murit. Așadar, chinuindu-se împăratul Leon, s-au adunat toți doctorii, dar nu puteau să-l vindece. Iar în Săptămâna brânzei l-au strâns durerile atât, încât au hotărât doctorii că moare, și i-au gătit cele trebuincioase morții. Atunci fericita împărăteasă, văzând că nici un doctor pământesc nu putea să-l vindece, a alergat la Cel ceresc. A intrat în cămara cea împărătească și, căzând înaintea sfintei icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credință și cu lacrimi fierbinți...

  Pentru orbul pe care l-a luminat apa izvorului celui primitor de viață S e vede în Penticostar, în vinerea cea dintâi, adică în Săptămâna Luminată, că în Constantinopol era un ostaș milostiv foarte și om îmbunătățit, Leon cu numele, cu porecla Machelie, pe care pentru bunătatea lui l-a învrednicit Dumnezeu de s-a făcut împărat mai pe urmă. Deci, când era încă ostaș, s-a întâmplat a fi într-o pădure deasă, aproape de cetate, și acolo a văzut un orb, care era din călătorie și arșiță foarte însetat. Pentru aceasta s-a întristat Leon și îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, nu cumva va afla apă ca să-l adape. Dar după ce s-a dus puțină depărtare de loc, a căzut orbul, neputând mai mult să umble de sete, iar Leon căută multe ceasuri în pădure apă și n-a aflat. De unde s-a întristat foarte, temându-se nu cumva să moară orbul de sete. Cercând dar în părțile cele mai dinăuntru, a auzit un glas zicându-i: „Nu te scârbi, o! Leone, că aproape de tine este apa, și adapă pe orb. Apoi...

  ​Aceasta este o traducere realizată de către teologul și jurnalistul Daniel Caranda din versiunea în engleză. ​Astăzi prăznuim Izvorul Tămăduirilor al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o sărbătoare care ne amintește de grija neîncetată a Maicii Domnului pentru suferințele umane. Istoria acestui praznic ne duce în Constantinopolul secolului al V-lea, în cartierul Șapte Turnuri, unde Sfântul Împărat Leon cel Mare a ridicat o biserică monumentală. ​Înainte de a urca pe tron, Leon a întâlnit într-o pădure un orb însetat. Căutând apă fără succes, viitorul împărat a auzit glasul Maicii Domnului: „Împărate Leon, du-te în cea mai adâncă parte a pădurii și vei găsi apă acolo. Ia puțin din apa tulbure în mâinile tale și dă-i orbului să bea. Apoi ia lutul și pune-l pe ochii lui. Atunci vei ști cine sunt.” Ascultând porunca, Leon a fost martorul primei minuni: orbul și-a recăpătat vederea, iar profeția că el va deveni împărat s-a împlinit. ​De-a lungul secolelor, biserica ridicată pe ...

  ​Istoria creștinismului răsăritean păstrează în tezaurul său icoane care nu sunt doar obiecte de cult, ci mărturii vii ale intervenției divine în istorie. Un astfel de exemplu este Icoana Maicii Domnului de la Molcea, o prezență făcătoare de minuni ce ocrotește, în prezent, două așezăminte monahale de referință din Ucraina: Mănăstirea de bărbați Sofroniev și Mănăstirea de maici a Nașterii Născătoarei de Dumnezeu. ​Rădăcinile unei minuni: Secolul al XIV-lea ​Tradiția ne poartă la începutul secolului al XIV-lea, când doi monahi, fugind din calea urgiei tătare care devastase Kievul, s-au retras în liniștea Muntelui Minunat, aproape de mlaștina Molcea. Acești pustnici au adus cu ei o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în fața căreia și-au petrecut zilele în rugăciune. După trecerea lor la Domnul, locul a fost înghițit de pădurea deasă, iar prezența icoanei a rămas o taină cunoscută doar de cer. ​Arătarea minunată din tei ​La 18 septembrie 1405, taina a fost dezvăluită....

 

  ​Se povestește că într-un sat îndepărtat trăia un om cuprins de o mare deznădejde, a cărui familie fusese lovită de o boală fără leac. Deși se ruga, inima lui era plină de îndoială, crezând că cerul a rămas mut la durerea sa. Într-o noapte, a visat o lumină blândă ce venea dintr-o icoană veche, uitată în podul bisericii din Tambov, și o voce care îi spunea: „Nu căuta vindecarea înainte de a căuta pe Vindecător”. ​Alergând la biserică, a găsit icoana acoperită de praf. Pe măsură ce o curăța cu lacrimi de pocăință, a simțit cum pacea îi inundă sufletul. Nu a cerut nimic în acea clipă, ci doar a sărutat cu evlavie chipul Preacuratei, mulțumind pentru dragostea ei. Întorcându-se acasă, și-a găsit familia întremată, dar minunea cea mare nu a fost doar sănătatea trupească, ci faptul că de atunci, în casa lui, rugăciunea nu a mai fost o cerere disperată, ci o cântare de laudă. Această pildă ne învață că cinstirea sfintelor icoane nu este un ritual exterior, ci o poartă prin care iubire...

      Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai stat împreună cu ucenicii Tăi la Cina cea de pe urmă și cu mare umilință le-ai spălat picioarele tuturor, chiar și pe ale aceluia care Te-a vândut și luând apoi în mâinile Tale pâine și vin și binecuvântându-le, le-ai făcut Însuși trupul și sângele Tău cu care i-ai împărtășit zicând : Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre , mântuiește-mă!  Cel ce tot întru această zi Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, ca să împărățești împreună cu El în veci, ca Unul Născut Fiul al Său preaiubit, rogu-Te, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi și ale Sfântului ierarh Nicolae, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii și ale celor răposați. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți ca să-mi plâng păcatele mele; darul Tău cel curățitor care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele și să curățe...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... P rin credință într-aripându-ți tare sufletul, Sfântă Muceniță Irina, arătat ai rușinat pe cel viclean și mulțime mare de oameni ai adus lui Hristos, fericită și purtând porfiră de sângiuri te veselești acum împreună cu îngerii.

  Troparul Sfintelor Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului... Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C ereți-mi acum har de la cer, mucenițele Domnului, ca să laud pe pământ prăznuirea voastră cea purtătoare de lumină. Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P rin Dumnezeiescul Duh rupând fecioarele legăturile doririi celei trupești, s-au legat cu Hristos, prin Puterea Dumnezeirii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. A putut Veliar să înșele odinioară pe Eva,dar acum a fost rușinat, călcat fiind cu adevărat de picioarele voastre, cinstitelor mucenițe. Și acum și p...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.