Pomenirea Sfintei și făcătoarei de minuni Teofana, împărăteasa

 

Ea s-a născut din stirpe imperială, din părinții Constantin și Ana, care au fost rudenii mai multor împărați. Părinții ei au fost sterpi vreme îndelungată, dar s-au rugat cu dinadinsul Maicii Domnului să le dezlege sterpiciunea și să le dăruiască lor prunc. Iar Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maici a lui Hristos Dumnezeu, le-a dăruit lor pe prunca Teofana.
Crescută în cel mai curat duh creștinesc din cea mai fragedă pruncie, copila Teofana a depășit de foarte devreme cu mult pe toți ceilalți de vârsta ei în toate virtuțile creștinești. Ajungând la vârsta cuvenită, ea a fost aflată vrednică spre a fi dată de soție lui Leon, fiul împăratului Vasile, macedoneanul.
Ea a împărtășit cu credincioșie cumplitele încercări care s-au abătut asupra soțului ei. Plecând urechea la calomnii criminale, cum că fiul lui, Leon, purta mereu un jungher în tureatca cizmei lui spre a își ucide tatăl la vreme îndemânoasă, credulul împărat Vasile și-a aruncat fiul în temniță și de asemenea pe Teofana, nora lui. Astfel au zăcut în temniță cei doi nevinovați vreme de trei ani. (". . . Aceasta s-a făcut după răutatea cea ascunsă a vicleanului Teodor Santavarin, episcopul Evhaitei, care era vrăjitor și pe care nu-l iubea împăratul Leon [. . . ]. El era cu credința maniheu, cu învățătura vrăjitor și cu fățărnicia creștin, iar cu dregătoria episcop, pe care împăratul Vasile îl socotea sfânt pentru minunile cele făcute cu vrăjile [. . . ]. " - Din Viețile Sfinților pe decembrie (Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1993, pp. 304, 306).)
Dar după acești ani, la praznicul Slăvitului Proroc Ilie, împăratul a chemat la palatul său pe toți dregătorii cei mai de frunte, la un somptuos praznic. Pe neașteptate însă papagalul împăratului a început să țipe: „Vai, vai, fiul meu, Leon!", făcând aceasta de mai multe ori. Aceasta a adus spaimă în sufletele tuturor mesenilor, care cu toții într-un glas au început să îl implore pe împărat să-și elibereze din temniță fiul și nora. Împăratul îndurerat a făcut așa.
După moartea tatălui lui, Leon a urcat pe tronul imperial și din pricina marii adâncimi a minții lui poporul l-a numit „cel înțelept" ("Iar Leon, după moartea tatălui său, prinzind pe vrăjitorul Santavarin, a poruncit să-l bată și să-i scoată ochii și l-a surghiunit la Atena. Astfel s-a întors răutatea la capul său [. . . ]" - Idem, p. 306.) Împărăteasa Teofana însă nu a socotit a fi vreun lucru mare schimbarea destinului lor și măreția demnității imperiale. Ea, având mintea cu totul închinată lui Dumnezeu, nu cugeta decât la mântuirea sufletului, la post, rugăciune, la miluirea neîncetată a săracilor, nevoiașilor și scăpătaților, și la facerea de bine la mânăstirile și bisericile lui Dumnezeu. Niciodată nu s-au auzit ieșind din gura ei cuvinte deșarte sau neadevărate, nici vreo insultă sau cuvânt aspru vreodată. Mai înainte de moartea al cărei ceas l-a cunoscut mai dinainte, ea a chemat la sine pe toți prietenii și casnicii ei și dându-le ultima sărutare, s-a săvârșit cu pace către Domnul la anul 892.
Împăratul Leon a voit să ridice o Sfântă biserică deasupra mormântului ei închinată numelui ei, dar patriarhul l-a oprit de la aceasta. De aceea el a ctitorit o sfântă biserică cu hramul Tuturor Sfinților, zicând că, dacă Teofana va fi aflată sfântă înaintea lui Dumnezeu, atunci va fi prăznuită și ea împreună cu Toți Sfinții. Atunci s-a instituit slăvita sărbătoare a Tuturor Sfinților, rânduindu-se pentru aceasta prima Duminică după Sărbătoarea Sfintei Treimi. (Însăși împărăteasa, încă din timpul vieții, l-a oprit pe soțul ei de la aceasta: "Bărbatul ei, împăratul Leon prea înțeleptul, văzând viața soției sale, sfințenia ei cea mare și cinstind-o pe dânsa, nu ca pe o soție, ci ca pe o doamnă a sa și mijlocitoare către Dumnezeu, a gândit ca mai înainte de vreme să zidească o biserică în numele ei. Iar sfânta înștiințându-se de aceasta, nu numai că n-a voit, ci l-a oprit cu totul pe el. De aceea biserica care s-a început în numele ei a devenit biserica Tuturor Sfinților, iar cu sfatul întregii Biserici, a așezat acest împărat ca să se serbeze praznicul Tuturor Sfinților în Duminica cea dintâi după Pogorârea Sfântului Duh. Căci, zicea împăratul, de va fi Teofana sfântă, apoi să se prăznuiască împreună cu Toți Sfinții, căreia și de la noi să-i fie cinste în veci. Amin. " - Idem, pp. 307-308.)