ULTIMUL ACT

  

 de Eliana Popa

Omenirea-i amortită, sufletele toate-s reci

Deși pot avea Lumina ce va lumina in veci, 

Stau și zac în întuneric fiindcă ochii lor de tină, 

Lâncezind în întuneric, nu mai cată spre Lumină!

Seamănă păcat și ură călcând legile morale

Adevăru-l văd minciună și minciuna dreaptă cale. 

Se conduc după instincte, după legi de ei făcute 

Și de  Păzitorul Legii nu mai vor smeriți s-asculte!

Și iubirea-au pervertit-o... imorală și hidoasă 

Ca o mare desfrânată într-o haină fastuoasă, 

Au făcut ,,virtuți" din patimi și virtutea-i o rușine 

Stă uitată-n vremi trecute ...prăfuită in vechime! 

Când se va lăsa cortina peste veacurile toate, 

Când  Acel ce e Iubire va veni să se arate, 

Nu în ieslea cea săracă, nu în brațele Mariei, 

Ci în chipul Judecății...vărsând cupele mâniei

Vor vedea atunci, cu groază, cum și-ascunde ziua zorii

Și-or cădea, precum cărbunii, de pe cer luminătorii. 

Și va trece vremea milei pentru omenirea toată

Vom fi strânși cu mic, cu mare la cumplita Judecată!

Se vor aduna bogații și săracii și-nțelepții, 

Vor veni Adam și Eva împreună cu toți drepții 

Regi și împărați ai lumii, filozofii, oratorii

Laolaltă cu cezarii  și cu cei ce sunt istorii. 

Fără bogății și faimă, fără fast, fără pretenții 

Doar cu fapta lor cea bună ce s-a scris în Cartea Vieții, 

Fiecare va răspunde de-a lucrat cum scrie-n Lege

De a semănat păcatul, rod amar acum culege!   

Cât Hristos încă mai rabdă, sus în slăvile înalte, 

Pentru rugăciunea sfântă a Măicuții Preacurate,

Lepădați-vă de patimi cât mai e în ceruri milă

Să fiți scriși în cartea vieții, măcar pe ultima filă!                                     de Eliana Popa