COLINDĂM DESCULȚI

        de Eliana Popa

Nu mai picură în suflet flori de Leru-i Ler, 

Steaua ce-a vestit pe Domnul s-a ascuns în cer. 

Fiindcă ieslea-i zăvorâtă, temnicerii-s mulți 

Leru-i Ler, pe-un colț de cer, colindăm desculți. 

Casele ni-s zăvorâte, stăm precum ocnașii 

Colindăm desculți spre iesle să ne-ascundem pașii. 

Și în loc de scutecele, dalbe-mărgărit, 

Temnicerii noștri, Doamne, zeghea Ți-au gătit. 

Leru-i Ler, Leru-i Ler nu se mai aude. 

Unde sunt colindătorii, unde-s, Doamne, unde? 

Și-au făcut în suflet iesle pentru Pruncul Sfânt, 

I-au țesut din flori de lacrimi, acoperământ. 

Leru-i Ler, Leru-i Ler, magii nu mai vin, 

Să aducă-n dar tămâie cu miros de crin, 

Temnicerii stau de strajă lângă ieslea sfântă, 

Iar Irod și-a pus soldații, săbiile s-ascută.

Plânge Maica-n ieslea rece, Leru-i, Doamne, Ler, 

Plânsul ei cu plânsul nostru se unesc în cer, 

Râd irozii, ca nebunii, lângă munți de-arginți, 

Leru-i Ler, colindă-n cer  copilașii sfinți. 

Pe la case de creștini, cetinile plâng, 

Leru-i Ler, pe-un colț de cer, lângă Prunc se strâng

Toate lacrimile țării și-ale-ntregii firi, 

Leru-i Ler, pornesc spre iesle, șiruri de martiri.                                                      de Eliana Popa