UN TRIFOI CU FOI
Autor: Lhana Roma-Nova
Festivalul-concurs de poezie BRÂNCOVENIANA 2020
- Premiul Steaua Daciei al Cenaclului "George Coandă" din Potlogi -
MULȚUMIRI!
Tu, femeie izgonită din Edenul efemer,
răstignit-ai măr adamic în trifoiul alb, nu verde...
n-ai văzut că de furat-ai patru frunze de pe cer toate stelele se roagă Domnului ca să te ierte? numai una stă de veghe așteptând deznodământul:
apă, sânge, foc și lavă... peste întreg pământul?
Îi răspunse o sirenă ce năștea secunde în rouă
că din colții tăi de hienă va începe ca să plouă lacrimi verzi, sânge albastru, sânge sfânt din zei – ichor -
în grădini de alabastru, undeva-n Bosfor!
crocodilii țipă-n zare că-și vor pune în coș marama
ca s-o scoată la vânzare, ca să afle... care-i mama?
Eva luat-a patru Frunze, de la Domnul, din grădină!
Ei? răpit-au ochi și buze - patru inimi și-o tulpină!
Radu, Constantin, Ștefan sunt trimiși la judecată…
al lor suflet diafan, a lor coastă-i vindecată!
doar Matei-floare-de-colț s-a temut pentru o clipă
și-atunci îngerul trimis-a către dânsul o aripă…
Zilele din săptămână se sfădesc de-i rău sau bine
când în taină la fântână cercetează spre-a lor sine...
să ascundem câte-o fată într-al nostru păr, în coc
iar când firea îngâmfată va întreba în iarmaroc
unde-s cele șapte fiice și Maria, mama lor,
vom pocni din șapte bice, iarba fiarelor?!
Tatăl și-a închinat viața lângă fiii cei pierduți
dar - când ei sfințesc piața - ochii mamei sunt vânduți
nu de patru, de cinci ori, nici de mii, de milioane,
ci de câte atâtea flori duc creștinii la icoane...
ochi de mamă brâncoveană stau de strajă-n patru zări
unde plouă cu credință, rugăciuni și lumânări!
- Doamne, dintr-a Ta poruncă s-a întâmplat ca o secure
să nu taie sălcii în luncă și nici cedrii în pădure,
ci doar cap de Voievod, capete de-ai săi copii...?
cine întins-a azi năvod țării mele de-a pieri?
cine, Doamne, a pus scânteia și-a dat foc la întreg poporul?
cine, Doamne, învârte cheia... îmi spui Tu, să-ntreb Bosforul?
Fost-au azi martirizați toți românii, Geți de Aur, care-au stat de strajă țării, n-au vândut-o vreunui ghiaur
și-atunci, Doamne, să-mi vorbească a Ta nouă-veche Lege
dacă Țara Românească n-are dreptul să-și dezlege
minciuna de adevăr, noduri care-au strâns batista...
și să tragă de ivăr... unde-i, Doamne, Burebista?
Scutul său de rege dac... grea icoană pentru noi
când vreun pui de pitpalac cântă ode la oboi;
un trifoi cu patru foi s-a sculptat din scutul sfânt
ca să crească de-așa ploi și în cer și pre pământ,
patru fii mi-au fost furați de-acea Eva otomană
dar în sulițe purtat-au chip de Dacia romană!
Negustori de necredință au râvnit această țară...
Doamne, să le dai sentință îndoiala din pahară,
al lor suflet n-aibă pace, n-aibă răsărit de stele
fiindcă în ceruri de-acum tace vrăjitor de vechi castele,
toți românii – în veci creștini - au întins spre Tine scară
și-au smuls aștrii bizantini... să-i prefacă în vioară!
Sursa foto: Internet
Comentarii
Trimiteți un comentariu