Pomenirea Sfintei Cuvioase Xenia
Xenia s-a născut la Roma, ca unică fiică a unui senator de frunte. Atrasă de dragostea lui Dumnezeu, ea a refuzat căsătoria dorită de părinții ei, a părăsit în taină palatul împreună cu două slujnice și s-a sălășluit în insula Coș, într-un loc numit Mylassa.
Acolo ea a întemeiat o mânăstire de fecioare în care însăși a viețuit în nevoințe ascetice până la moarte. Deși era cu trupul foarte fragilă, ea avea o minunată tărie în postiri, rugăciuni și privegheri de toată noaptea, pe multe petrecându-și-le în rugăciune neîntreruptă; se îmbrăca mai sărăcăcios decât toate surorile din mânăstire; iar pâinea pe care o mânca o presăra adesea cu cenușă din cădelniță.
La ceasul morții ei (care s-a întâmplat în anul 450 d. Hr.), un semn minunat s-a arătat deasupra mânăstirii: o cunună de stele având închipuit în mijloc semnul Sfintei Cruci, mai luminos și mai arzător decât soarele.
Mulți bolnavi au aflat tămăduire desăvârșită la sfintele ei moaște. Fostele ei slujnice ei, acum călugărițe, au continuat exemplul stareței lor până la moarte și după dorințele lor, au fost înmormântate la picioarele Cuvioasei lor starețe, Xenia [Străina].
Comentarii
Trimiteți un comentariu