REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 8-lea C u ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.

  Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.

  ​Acest sfânt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și contemporan cu Sfântul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării. ​Părinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfântul Apostol Andrei și de ucenii lui, care au semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. ​După ce a învățat carte în satul natal și pe lângă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor până la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile Constantinopolului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi și purtători de D...

  ​ Cuviosul Gherman a fost rudă și prieten de nedespărțit din copilărie al Sfântului Ioan Casian. Conform cercetărilor istoriografice moderne (precum cele ale pr. prof. Ioan G. Coman), acesta s-a născut pe la jumătatea secolului IV, cel mai probabil în „hotarele Casienilor și ale Peșterilor” din Eparhia Tomisului (Dobrogea de astăzi). Izvoarele patristice, în special scrierile lui Ioan Casian ( Convorbiri cu Părinții ), îl descriu pe Gherman ca fiind mai vârstnic decât compatriotul său, intrând din tinerețe în nevoința călugărească la una din mănăstirile înfloritoare din cetățile Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. ​Întrucât mulți asceți „sciți” se nevoiau în peșteri — fapt atestat arheologic și toponimic prin denumiri paleocreștine precum „Peștera”, „Peșteri” sau „Bisericuța” din complexul de la Basarabi-Murfatlar și zona Casian — se consideră că și Cuviosul Gherman a deprins primele taine ale isihasmului într-un astfel de așezământ rupestru din Sciția Minor. ​Acest ascet...

În tradiționalul mesaj pastoral la Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „apără și afirmă valoarea unică și eternă în fiecare om: copil, bătrân, bolnav, refugiat, singur, marginalizat, deoarece el este o icoană a lui Dumnezeu, iar în cei mai smeriți strălucește cu adevărat chipul lui Hristos”. Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2026 Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, În lumina duhovnicească a începutului Sfântului și Marelui Post, Biserica ne pune înainte, ca prim popas al urcușului nostru spre Înviere, ­Duminica Ortodoxiei – prăznuirea biruinței dreptei credințe asupra tuturor ereziilor sau rătăcirilor și, în chip deosebit, Duminica ­restabilirii solemne a cultului ­sfintelor icoane la Constantinopol în anul 843. Pentru a înțelege deplin această biruință, se cuvine să amintim, fie și pe scurt, drumul anevoios parcurs de Biserică în secolele ­VIII-IX. În acea vrem...

 

  Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum ...

  Ioan 15, 1-7 1 Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. 2 Fiece mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și fiece mlădiță care aduce roadă, El o curăță, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. 3 Voi sunteți de-acum curați prin cuvântul pe care vi l-am grăit. 4 Rămâneți întru Mine și Eu întru voi. Așa cum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu veți rămâne întru Mine. 5 Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiță și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. 7 Dacă voi rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân întru voi; cereți orice veți vrea și vi se va da.

  Facere 2, 4-19 4 Aceasta-i cartea facerii cerului și a pământului, de la facerea lor d . În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul, 5 pe pământ încă nu era nici un copăcel, și nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era om ca să lucreze pământul; 6 ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului. 7 Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărână luată din pământ e , și a suflat asupra lui suflare de viață și s'a făcut omul întru suflet viu . f 8 Și Domnul Dumnezeu a sădit un rai g în Eden h , spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 9 Și Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare, precum și pomul vieții i în mijlocul raiului și pomul cunoștinței binelui și răului j . 10 Și din Eden ieșea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe. 11 Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată țara Havila...

  CEASUL AL -VI -lea 1 Iată, Stăpânul, Domnul Atotțiitorul, va arunca în afara Ierusalimului și a Iudeii pe omul tare și pe femeia tare, puterea pâinii și puterea apei, 2 pe cel uriaș și pe cel puternic, pe războinic și pe judecător, pe profet, pe ghicitor și pe omul bătrân, 3 pe căpetenia peste cincizeci, pe sfetnicul minunat și pe meșterul înțelept și pe ascultătorul treaz. 4 Și voi pune peste ei mai-mari tinerei, și batjocoritori îi vor stăpâni. 5 Și'n popor se va arunca unul asupra altuia, om asupra omului și vecin asupra vecinului, copilandrul cu batjocură asupra bătrânului, omul de nimic asupra celui de neam bun. 6 Că omul se va apuca de fratele său ca de casnicul tatălui său, zicând: „Ai pe tine o haină, fii căpetenia noastră, ține'n mână bucatele mele!“ 7 Și răspunzând el în ziua aceea, va zice: „Nu voi fi căpetenia ta, că'n casa mea nu am nici pâine, nici haină; nu voi fi mai-marele acestui popor!“ a 8 Căci Ierusalimul s'a pustiit și Iudeea s...

  Glasul al 4-lea P odobie: Arătatu-Te-ai astăzi... L uceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipește toată negura relei credințe, învrednicindu-te pe tine de cele Cerești, Învățătorule Procopie, pururea Mărite.

  Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 6-lea. Irmosul: C a pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind cuprins de dragostea dreptei credințe și de Dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele valuri lumești, cântând lui Dumnezeu cântare de biruință. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V iața ta cea purtătoare de lumină, curăția și tăria sufletului, amestecându-se cu dreapta credință, au l...

  Glasul al 8-lea C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  ​Țara Decapoliei, denumită astfel după cele zece cetăți care o compuneau, se află în vecinătatea Mării Galileii. Această regiune este menționată în context biblic, subliniind importanța sa geografică și spirituală încă din timpul activității pământești a Mântuitorului. ​ Sursă Scripturistică: „Și ieșind iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon la marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapoliei.” ( Marcu 7, 31 ) ​Din aceste părți provenea Cuviosul Procopie Mărturisitorul . Acesta s-a distins inițial prin asceză riguroasă, devenind un reper al vieții monahale. Însă, adevărata sa încercare a venit odată cu ascensiunea ereziei iconoclate, sub împăratul Leon III Isaurul (717–741). ​Lupta împotriva Iconoclasmului ​Împăratul Leon, numit în text „iscoditor” al ereziei, a început o campanie violentă împotriva sfintelor icoane, considerându-le în mod eronat forme de idolatrie. Sfântul Procopie s-a opus acestui curent, apărând dogma Întrupării: dacă Dumnezeu S-a făcut o...

  ​Acest sfânt se trăgea din părțile Decapolei, cele Zece Cetăți din jurul Mării Galileii, din care pricină s-a numit Decapolitul. În tinerețe el s-a dăruit vieții de nevoințe ascetice, împlinind toate cele care se cer pentru curățirea inimii și ridicarea sufletului către Dumnezeu. Când au început persecuțiile contra icoanelor, pornite de răul împărat Leon Isaurul, Procopie s-a ridicat în apărarea icoanelor arătând că ea nu este nicidecum idolatrie, căci creștinii știu că închinându-se sfintelor icoane ei nu se închină materiei din care sunt făcute ele, ci mai curând Persoanelor zugrăvite pe ele, care sunt ale Sfintei Treimi, ale sfinților îngeri sau ale oamenilor care s-au învrednicit de sfințenie. Din această cauză Procopie a fost arestat, torturat cu sălbăticie, biciuit și sfâșiat cu perii de fier. Când necuratul împărat Leon a fost asasinat (căci sufletul lui pierise și mai înainte de aceasta), s-a înfăptuit și restabilirea cultului icoanelor în sfintele biserici, iar Procop...

 

  ​Se spune că un tânăr ucenic, văzând cum Sfântul Porfirie reușise să transforme cetatea Gazei — un loc stăpânit de idoli și de o secetă cumplită — în pământ roditor și creștin, l-a întrebat pe ierarh: ​— Părinte, cum ai avut puterea să nu te temi? Erai singur împotriva unei mulțimi care te ura, iar cerul era de fier, fără nicio picătură de ploaie. ​Sfântul Porfirie a zâmbit cu blândețe și i-a arătat o mică floare ce răsărise printre crăpăturile unei stânci arse de soare. ​— Vezi această floare? a întrebat Sfântul. Ea nu a stat să măsoare cât de tare este piatra sau cât de departe este apa. Ea doar a privit spre soare și a lăsat viața din ea să lucreze. ​Apoi a continuat: — Când m-am dus la împărat și când m-am rugat pentru ploaie, nu m-am bazat pe picioarele mele care obosiseră, ci pe faptul că Dumnezeu nu poate fi biruit de nicio uscăciune . Rugăciunea nu este un strătat de a convinge cerul, ci este cheia care deschide ușa prin care Dumnezeu vrea deja să intre. Dacă inima ...

  Numii și pe  7 de  Doamne, primește rugăciunea mea din această zi de joi. Luminează-mi mintea, întărește-mi sufletul și mă păzește de tot răul. Ajută-mă să fiu bun și de folos tuturor. Amin.”,f

  Matei 7, 7-11 7 Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide; 8 că oricine cere, primește; cel ce caută, află; și celui ce bate i se va deschide. 9 Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine și el îi va da piatră?; 10 sau, de-i va cere pește, el îi va da șarpe? 11 Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!