Cand pleacă sufletul la cer
Cand pleacă sufletul la cer
Mi-s ochii un râu de apă sărată,
Ce curge și-mi inundă fața dintr-o dată
Obrajii-mi sunt arși de prea multă sare ,
Unde pleci suflete chinuit
,oare?!
La desprinderea de trup a sufletului
Ce se adună din celulele corpului ,
Se dă o luptă la sfârșitul obștesc
Când se eliberează de chinul lumesc.
Spre altă dimensiune urcă ușor,
Ca un porumbel liber călător
Lăsând în urmă viața de pe pământ ,
Pentru cea veșnică a Domnului Sfânt!
Mă uit la cerul cu miile de stele
Tată,cred că ești una dintre ele
Cel mai strălucitor luceafăr de noapte ,
Ce-mi luminează viața mai departe.
În lumea fără întristare și durere,
Sufletele vor trece în alte sfere
Purtate prin Iadul și Raiul ceresc,
Iar, după judecată se înveșnicesc!
Trupul se întoarce-n țărâna primordială,
Din care suntem plămădiți cu migală
Iar,sufletul trece prin vămi la judecată ,
Unde Dumnezeu îi va da răsplată.
Să avem grijă cât suntem pe pământ
De suflet ,ca de ceva curat și Sfânt
Să nu-l întinăm cu greșeli și păcate,
Să le spovedim din timp pe toate,
Căci Bunul Dumnezeu ne mântuiește
Și-n Împărăția Sa ne primește!
Autor: Valentina Petraru
Comentarii
Trimiteți un comentariu