Cand pleacă sufletul la cer


 Cand pleacă sufletul la cer


Mi-s ochii un râu de apă sărată,

Ce curge și-mi inundă fața dintr-o dată 

Obrajii-mi sunt arși de prea multă sare ,

Unde pleci suflete chinuit

 ,oare?!


La desprinderea de trup a sufletului  

Ce se adună din celulele corpului ,

Se dă o luptă la sfârșitul obștesc 

Când se eliberează de chinul lumesc.


Spre altă dimensiune urcă ușor,

Ca un porumbel liber călător

Lăsând în urmă viața de pe pământ ,

Pentru cea veșnică a Domnului Sfânt!


Mă uit la cerul cu miile de stele 

Tată,cred că ești una dintre ele

Cel mai strălucitor luceafăr  de noapte ,

Ce-mi luminează viața mai departe.


În lumea fără întristare și durere,

Sufletele vor trece în alte sfere 

Purtate prin Iadul și Raiul ceresc,

Iar, după judecată se înveșnicesc!


Trupul se întoarce-n țărâna primordială,

Din care suntem plămădiți cu migală

Iar,sufletul trece prin vămi la judecată ,

Unde Dumnezeu îi va da răsplată. 


Să avem grijă cât suntem pe pământ

De suflet ,ca de ceva curat și Sfânt 

Să nu-l întinăm cu greșeli și păcate,

Să le spovedim din timp pe toate,

Căci Bunul Dumnezeu ne mântuiește 

Și-n Împărăția Sa ne primește!



Autor: Valentina Petraru

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta