Părinților plecați
Părinților plecați
Părinții icoane vii ne cresc și pleacă într-o zi,
De parcă nici n-ar fi fost pe pământ ...
Aceasta este sensul lor de a fi,
Iubirea lor e mai presus de cuvânt.
Discret ei se retrag din astă lume,
Lăsând agoniseala și un nume
Pe crucile ce cresc în țintirime,
De unde nu mai au nimic a spune.
Rămân vii în amintirea noastră,
Icoane Sfinte care stau în ramă
Ce vor renaște precum pasărea măiastră ,
Într-o lume fără dor și fără teamă.
Părinții noștri acum s-au întâlnit,
În ceata mare de îngeri fericiți
Ne vor veghea din cerul infinit,
Ca doi luceferi luminoși ,înveșniciți !
Comentarii
Trimiteți un comentariu