Tot în această zi, pomenirea Sfântului și purtătorului de Dumnezeu părintele nostru Naum din Ohrida, făcătorul de minuni, luminătorul și predicatorul slavilor.

 

Născut în Imperiul bizantin în vremea când Biserica se apăra din nou de cei care luptau împotriva sfintelor icoane (către 843), sfântul Naum a devenit ucenic al măriților apostoli ai slavilor, sfinții Chiril și Metodie, și a plecat cu în misiune în regiunile puțin civilizate ale Europei Centrale (Moravia, în principal), către anul 863. În ciuda piedicilor și umilințelor ce au avut de suferit, misiunea lor a fost încununată de succes, căci, contrar misionarilor franci veniți din Germania, care căutau să impună limba latină, ei cunoșteau dialectul locuitorilor acestor regiuni și au început să traducă Sfintele Scripturi și Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Cum însă această limbă nu avea un alfabet, sfinții au compus ei unul și au lăsat astfel multe cărți ca temei al trăiniciei misiunii lor.
Lucrarea aceasta fiind foarte avansată, sfinții au plecat către Roma, ca să obțină sprijinul și aprobarea papei Adrian II (867-872), care i-a primit la curte cu onoruri, ca pe adevărați trimiși ai lui Dumnezeu. După compararea cu textul grec, traducerile lor au fost găsite exacte și bune de a fi utilizate pentru evanghelizarea popoarelor slave. Adrian al II-lea le-a dat drept urmare binecuvântarea sa și chiar a hirotonit întru preoție pe o parte din ucenicii lor, ca să poată sluji în bisericile satelor și orașelor evanghelizate Liturghia slavă pe care au tradus-o. În timpul acestei călătorii, Domnul și-a arătat atât de mult harul față de ucenicii Săi, încât multe minuni și vindecări s-au făcut prin ei în acest timp. Iar Sfântul Naum, deși era cel mai tânăr dintre ei, nu s-a arătat nicidecum mai prejos decât ei în râvna apostolică și darul tămăduirilor.