Micul cerșetor

  

.

 

Pe ulița pustie, trist și-ngândurat, 

Trece un copil plângând, de mamă alungat, 

M-ai alungat măicuță să plâng pe la străini, 

Iar florile din cale să-mi fie mărăcini. 

N-ai vrut nicicând grija să-mi porți... 

Acum cerșesc mâncare și milă de la toți, 

La fel ca tine mamă, străinii mă alungă, 

Doar câinii vin la mine și vor să mă atingă.

 

Umblu zi de zi pe străzi, cerșesc și plâng, 

Dar cuvântul „mamă””, pentru mine-i sfânt, 

De ochii tăi albaștri îmi amintesc cu dor, 

Îi port mereu în gând dar tot nu mi-e ușor. 

Mă rog la Dumnezeu să scap de umilință, 

Să-mi găsesc o casă e marea mea dorință, 

Căci noi orfanii umblăm cerșind și goi... 

Suntem sătui de suferință, foame și nevoi.

 

Cerșim un colț de pâine, bani și-o haină, 

Ne-alungă de la porți și nu ne iau în seamă, 

Rana din suflet ne e ascunsă dar doare... 

Și suntem atât de mulți în lumea asta mare. 

Autor, Ioana Bocicu

Visez iubită mamă să mă chemi la tine, 

Și cu dragoste și dor să privești la mine... 

Apoi ștergându-ți ochii-albaștri, cu năframa, 

Să-mi șoptești cu drag...„Te iubește mama ”.