REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Pomenită la data de 5 februarie ​Sfânta Agata rămâne în istoria creștinismului una dintre cele mai emblematice figuri ale rezistenței spirituale în fața prigoanei romane. Originară din Sicilia (Panorm – actualul Palermo), tânăra s-a remarcat prin frumusețe neasemuită și o noblețe care depășea statutul său social generos. ​Contextul Istoric și Conflictul ​În timpul împăratului Deciu (249-251 d.Hr.), prigoana împotriva creștinilor a căpătat o formă sistematică. Guvernatorul Siciliei, Chintian , a văzut în Agata nu doar o „vinovată” de credință, ci și o pradă: dorea averea ei și posesia frumuseții sale. ​Etapele Pătimirii ​ Ispitirea prin desfrâu: Dusă în casa Afrodisiei pentru a fi coruptă moral, Agata a rămas neclintită, afirmând că mintea ei este „întemeiată pe piatra care este Hristos”. ​ Dialogul cu tiranul: În fața tribunalului, ea a apărat demnitatea de „roabă a lui Hristos”, răspunzând cu duh de discernământ acuzațiilor lui Chintian. ​ Martiriul și Minunea Sfântului Pet...

  Î ntunecoasă este temnița, luminoasă mucenița, S fânta Agata strălucește în întuneric. D e partea cealaltă a curților, i nundat de lumină Stă chinuitorul, negru de ură, N oi chinuri născocind pentru fecioara Agata. P e sine însuși se chinuie cu ăst cuget, E l este un întuneric în mijlocul luminii. C ăci celui logodit cu Hristos t emnița îi este luminoasă, I ar urâtorului de dreptate, p alatul îi este tartar. Î ntunecoasă este temnița, l uminoasă mucenița. S fânta Teodula, auzind de Hristos, P e El L-a urmat, porumbiță curată. P entru Hristos, g loata a împins-o în întuneric, D ar Teodula stă cu bucurie, f ără teamă de nimeni. C ând urâtorii ei, plini de răutate, C hinuiți de ură șed în palate bogate N umai la rău cugetând; lor totul le este chin, L ipsă și nemulțumire, căci ei pe Hristos nu-L cunosc I ar toate tainele vieții ei strâmb le citesc.

  Sfânta Agata, această slăvită fecioară muceniță a lui Hristos, s-a născut în orașul sicilian Palermo (sau Catania, conform unor variante locale) din părinți nobili și bogați [1]. Când împăratul Decius (249-251) a pornit prigoanele contra creștinilor, Sfânta Agata a fost arestată și adusă la judecată înaintea dregătorului Quintian. Acesta, văzând-o pe Agata frumoasă, a dorit-o de soție. Când i-a făcut cunoscută dorința lui, Agata i-a răspuns că ea deja este mireasa lui Hristos și nu-I poate fi necredincioasă Mirelui ei. Quintian a supus-o atunci la torturi sângeroase. Agata a fost umilită, biciuită, legată de un copac și flagelată până ce din ea curgeau râuri de sânge [2]. Judecătorul încerca în acest timp să o facă să se lepede de Hristos, promițându-i eliberarea din aceste chinuri. Dar mireasa lui Hristos răspundea: „Aceste chinuri îmi sunt mie foarte folositoare; de vreme ce nici grâul nu poate fi strâns în grânar până ce nu este bătut și curățat de pleavă, așa nici sufletul me...

  Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei a căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește. Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte. Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” este prăznuită pe 5 februarie (stil nou / 18 februarie stil vechi). Istoricul minunii lui Teodot Obukov La mijlocul veacului al XVIII-lea, în satul Bor din guberia Kaluga, un țăran evlavios pe nume Teodot Obukov, a pierdut drumul în timpul unui viscol puternic în ziua praznicului Botezului Domnului. Nemaiavând nădejde să fie salvat, Teodot se așeză în sania sa unde a început să înghețe. În acele momente îngrozitoare, acesta s-a rugat Maicii Domnului să îl ajute, făgăduind că dacă va scăpa cu viață, va dărui o copie a ...

Istoricul și Semnificația: Icoana Maicii Domnului din Eleț-Cernigov ocupă un loc aparte în iconografia ortodoxă. Conform surselor bibliografice credibile, apariția miraculoasă a icoanei este datată în jurul anului 1060 , în apropiere de orașul Cernigov. Această icoană este venerată pentru istoria sa bogată și pentru rolul său spiritual, fiind considerată ocrotitoare și făcătoare de minuni. ​ Surse Bibliografice: Referințele provin din volume de sinaxare și site-uri ortodoxe recunoscute, care oferă detalii despre: ​ Iconografie: Descrierea detaliată a icoanei și elementele sale distinctive. ​ Istoric: Contextul apariției și drumul parcurs de icoană de-a lungul secolelor. ​ Minuni: Relatări consemnate despre vindecări și alte fapte miraculoase atribuite icoanei.

  ​Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” este prăznuită pe 20 decembrie și 5 februarie . Această icoană este cunoscută ca ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape. ​Lenkovo, un sat de lângă Novgorod (Rusia), a avut odată o biserică cu hramul Soborul Maicii Domnului, motiv pentru care locul este cunoscut sub numele de „Bogorodicini” (care înseamnă „al Maicii Domnului”). În timpul incursiunilor polonezilor din secolul al XVII-lea, orașul Lenkovo a fost devastat, iar bisericile sale au fost complet distruse. După aceasta a fost construită o nouă biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, care a găzduit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Conform tradiției, icoana a fost adusă în această biserică de la fosta biserică a Maicii Domnului. ​Povestea icoanei este una impresionantă: pe râul Desno, vizavi de dealul pe care mai târziu a fost construită biserica, era un vârtej de apă foarte periculos, greu de traversat chiar și de către cei mai e...

 

--- Se povestește că un tânăr învățat, plin de mândrie pentru studiile sale, a mers să-l viziteze pe Sfântul Isidor în pustia Pelusiului. Tânărul vorbea mult, citând versete și legi, încercând să-l impresioneze pe bătrân cu elocința sa. Sfântul Isidor l-a ascultat în tăcere, apoi l-a rugat să-l ajute să scoată apă dintr-o fântână din apropiere. Când tânărul a ridicat găleata, Sfântul a observat că acesta purta o haină de mătase foarte scumpă sub mantia de pelerin. Atunci, Sfântul Isidor i-a spus cu blândețe: — Fiule, dacă vrei să înveți pe cineva drumul spre cer, asigură-te că picioarele tale au bătătorit deja cărarea, altfel ești ca un indicator care arată direcția, dar el însuși rămâne bătut de ploi în același loc. — Dar Avva, am citit toate cărțile și știu ce trebuie făcut! a răspuns tânărul. Atunci, Sfântul Isidor a luat o piatră și a aruncat-o în apă, spunând: — Vezi piatra aceasta? Stă de ani de zile în mijlocul izvorului, dar dacă o vei sparge acum, vei vedea că interiorul ei es...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 1 Iubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v'o scriu; în amândouă vă trezesc în amintire a judecata limpede, 2 ca să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai'nainte grăite de sfinții profeți și de porunca Domnului și Mântuitorului, dată prin apostolii voștri. 3 Mai întâi pe aceasta trebuie s'o știți: că'n zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor 4 și vor zice: Unde este făgăduința venirii „Lui“? că de când au adormit părinții b , toate rămân așa ca de la'nceputul zidirii... 5 Fiindcă ei se fac a nu ști că, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult și că pământul s'a închegat din apă și prin apă, 6 că prin ele c a pierit lumea de atunci, înecată de apă. 7 Cât despre cer...

  24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile cele din ceruri se vor clătina. 26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. 27 Și atunci pe îngerii Săi îi va trimite și pe aleșii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Învățați de la smochin parabola: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara e aproape. 29 Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea plinindu-se, să știți că El este aproape, lângă uși. 30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... A lt Luceafăr aflându-te pe tine Biserica, întru sine și luminându-se cu strălucirile cuvintelor tale, strigă ție: bucură-te preafericite, de Dumnezeu Înțelepțite Părinte Isidor.

  Troparul Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul, glasul al 8-lea: Î ntru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău. C ântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umbl ând Israel... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S uspinul inimii mele celei zdrobite ascultându-l, Stăpâne, vindecă cumplita zdrobire a sufletului meu, Hristoase, cu rugăciunile cuviosului Tău, ca un Atotputernic. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R idicându-te cu înțelepciune Dumnezeiască de la lucrarea faptei celei bune la curgerea cea curată de Dumnezeu, Sfinte Isidor, stând înaintea lui Dumnezeu de-a pururea, te-ai îmbogățit în chip lămurit cu arătarea cea plină de desfătare...

  Glasul 8 Î ntru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău.

  Am revizuit textul tău, integrând referințele bibliografice și sursele istorice menționate în interiorul narațiunii, pentru a-i conferi rigoare academică și hagiografică. Am utilizat note de subsol (sau referințe integrate) care trimit către izvoarele primare: Evagrie Scolasticul, Nichifor Callist Xanthopol și colecția Patrologia Graeca (Migne), unde se află celebrele sale epistole. Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Isidor Pelusiotul Cuviosul Isidor era egiptean, fiu de părinți de neam bun și iubitori de Dumnezeu, fiind rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, și cu Sfântul Chiril, succesorul acestuia. După ce a aprofundat filosofia profană și înțelepciunea divină în marile centre de învățătură ale vremii, a ales să lepede slava lumii, bogăția și strălucirea numelui. Considerându-le pe toate „gunoaie” (Filipeni 3:8), s-a retras în muntele Pelusiului, lângă brațul estic al Nilului. Acolo, îmbrățișând viața monahicească, s-a nevoit cu asprime în timpul domniei împăratului ...

  1. Zicea avva Isidor Pelusiotul , că viața fără de cuvânt mai mult folosește decât cuvântul fără viață. Căci viața și tăcând folosește, iar cuvântul și strigând supără. Dar dacă și cuvântul și viața se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia. 1 2. Același zicea: faptele cele bune cinstește-le, nu te închina desfătărilor. Că faptele cele bune sunt lucru fără de moarte, iar desfătările lesne se sting 2 . 3. Zis-a iarăși: mulți din oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa, pregetă să umble. Iar alții nici faptă bună nu socotesc că este. Trebuie dar pe aceia să-i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceștia să-i învățăm, că cu adevărat fapta bună este fapta bună. 3 4. Zis-a iarăși că răutatea și de la Dumnezeu pe oameni i-a depărtat, și pe unii de alții i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toată osârdia trebuie să fugim și să alergăm după fapta cea bună, care și la Dumnezeu ne aduce și pe unii cu alții ne unește. Iar a faptei celei bune și a...

  Isidor era de neam egiptean, fiul unei familii de vază și rudă a patriarhilor Alexandriei Teofil și Chiril. După săvârșirea în întregime a celor mai înalte studii seculare ale acelor vremi, el nu a mai luat în seamă slava și bogățiile lumești, ci a ales să se închine total vieții duhovnicești și iubirii lui Hristos. A fost un mare și înflăcărat apărător și tâlcuitor al credinței ortodoxe. După afirmațiile istoricului Nichifor, Sfântul Isidor a scris mai mult de zece mii de scrisori către diverși corespondenți, în care pe unii îi certa, pe alții îi sfătuia, iar pe alții îi mângâia și îi povățuia în viață. În una din scrisori Sfântul Isidor scrie: „Este mai important să-i înveți pe alții prin trăirea propriei vieți decât prin multă elocință.” Iar în alta, el spune: „Oricine dorește să-și sporească virtuțile, să le socotească el însuși mici și atunci ceilalți i le vor vedea cu siguranță mari.” Principiul de aur al Sfântului Isidor era acesta: „Mai întâi fă și numai după aceea învață...

  ---   Se povestește că, pe când Sfântul Simeon lucra la traducerea Scripturii în limba greacă, s-a oprit cutremurat la cuvintele Prorocului Isaia: *„Iată, Fecioara va lua în pântece...”*. Mintea sa, deprinsă cu logica lumii, a șoptit: „Cum poate o fecioară să nască? Este cu neputință!”. În clipa în care a ridicat cuțitul să răzuie cuvântul **Fecioară**, un Înger al Domnului i-a oprit mâna și i-a pus o „povară” dulce pe umeri: *— „Simeon, pentru că nu ai crezut cuvântului scris, vei vedea cu ochii tăi lucrul împlinit. Nu vei trece pragul morții până nu Îl vei purta în brațele tale pe Cel Născut din Fecioară.”* Anii au trecut și s-au preschimbat în decenii, iar deceniile în veacuri. Simeon a văzut generații născându-se și murind sub ochii săi. Prietenii săi plecaseră de mult la Domnul, iar el rămăsese ca un copac bătrân la porțile Templului. Oamenii treceau pe lângă el și șușoteau: „Iată pe cel care nu poate muri!”. Mulți l-ar fi crezut fericit pentru tinerețea sa fără sfârșit...

  Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se îndure de...

9 Luați seama la voi înșivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a împăraților, spre mărturie lor c . 10 Și trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. 11 Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor ucide. 13 Și de toți veți fi urâți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 20 Dar mai'nainte de toate, voi pe aceasta s'o știți: nici o profeție a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia; 21 pentru că profeție nu s'a făcut niciodată din voia omului, ci purtați k de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu l . 1 Dar au fost în popor și profeți mincinoși, după cum și'ntre voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura erezii pierzătoare și, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, își vor aduce loruși grabnică pieire. 2 Și mulți le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor. 3 Și'n lăcomie vă vor înșela a cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăbovește și a căror pierzare nu dormitează. 4 Că dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care-au pă...