Pomenirea Sfântului Cuvios Pavel Tebeul

 

Pavel s-a născut în timpul împărăției lui Decius, în Tebaida, din părinți foarte bogați.
Dar bărbatul surorii sale, idolatru fiind, a poftit și partea lui din moștenirea părintească și l-a amenințat pe Pavel că îl va pârî că este creștin dacă nu-i cedează de bună voie averile.
Acest necaz pe de o parte, și exemplul luminos al eroismului creștinesc pe de cealaltă, l-au convins pe Pavel să-și lepede marea avere și să se retragă în pustie ca un sărac, unde a trăit în nevoințe aspre până la moarte.
Pe ce culmi ale sfințeniei a ajuns acest uriaș al ascezei stă mărturisit de nimeni altul decât de Sfântul Antonie cel Mare care odată l-a vizitat pe Pavel și a văzut cu ochii lui cum îl slujesc pe acesta fiarele câmpului și păsările cerului.
Întorcându-se în pustia sa, Sfântul Antonie a spus ucenicilor săi: “Vai mie, copiilor ! Monah păcătos și mincinos ce sunt, monah doar cu numele! Căci iată eu în Pavel l-am văzut pe llie, l-am văzut și pe Ioan în pustie, l-am văzut și pe Pavel în Rai!”
Sfântul Pavel Tebeul a trăit una sută și cincisprezece ani și cu pace s-a mutat la Domnul în anul 342 de la Hristos.