Cugetare: Să nu credem vreodată că Dumnezeu nu ne aude atunci când ne rugăm

 

 Lui.

El ne aude gândurile, tot așa cum ne auzim noi vocile și cuvintele unii altora. Iar dacă nu acționează imediat așa cum cerem noi în rugăciune, este fie pentru că ne rugăm cu nevrednicie, fie pentru că cerem ceea ce nu ne este spre bine, fie pentru că în Atotînțeleapta purtarea de grijă a Sa, El întârzie împlinirea cererii noastre până la ceasul potrivit.
Părintele Ioan de Kronștat zice: “Așa cum prin intermediul rapidului telegraf comunicăm cu oameni care se află la mari depărtări, tot așa prin credința fierbinte, ca și printr-un fir de telegraf, noi comunicăm repede cu Dumnezeu, cu îngerii și cu sfinții. Așa cum suntem încredințați că impulsul electric transmite repede mesajul nostru, cu atât mai deplin trebuie să credem că rugăciunea credinței noastre ajunge cu repeziciune la destinație. Trimiteți cererea voastră lui Dumnezeu și sfinților prin telegraful credinței și veți obține grabnic răspuns”.
Și iarăși, într-un alt loc Sfântul Ioan scrie: “Dumnezeu și îngerii, precum și sufletele adormiților ca și ale viilor sunt entități gânditoare, iar gândul este rapid și într-un anumit fel, omniprezent. Gândiți la ei cu toată inima și ei vor fi cu voi. Dumnezeu va fi întotdeauna cu voi, și prin puterea și darul lui Dumnezeu, așa vor fi neapărat și îngerii cu sfinții și cu toți drepții cei adormiți”.