Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Colibașul

 

Ioan s-a născut pe vremea domniei împăratului Leon I în Constantinopol din părinți bogați și slăviți, fiind singurul copil al părinților săi.
Atras de viața monahală, el a plecat în taină de la casa părinților săi și a mers împreună cu un monah într-o mânăstire din Asia Mică. Timp de șase ani el a viețuit aspru în această mănăstire, sub călăuzirea starețului.
Apoi diavolul a început să-l ispitească cu gândul de a părăsi mânăstirea și a se întoarce în casa părinților săi, și să trăiască împreună cu ei așa cum se cuvine unui nobil.
El cu adevărat s-a întors la casă părinților săi, dar îmbrăcat ca un cerșetor. El și-a văzut părinții, dar nu a spus cine este. El și-a luat o colibă de cerșetor la curtea lor, trăind din firmiturile pe care i le aruncau slugile părinților săi și fiind batjocorit de toți. Așa a trăit el timp de trei ani, rugându-se în taină și fierbinte lui Dumnezeu să mântuiască sufletele tatălui și mamei sale.
Când s-a îmbolnăvit și a simțit că i se apropie moartea, Ioan s-a făcut cunoscut părinților săi după o carte a Sfintelor Evanghelii scump lucrată, pe care i-o dăruiseră părinții lui în copilărie și de care nu se despărțise niciodată, aceea fiind singura și scumpa lui avere.
Așa a făcut acest tânăr care, deși putred de bogat, l-a înfrânt pe diavolul și și-a mântuit nu doar sufletul său, ci și sufletele părinților săi. El a adormit cu pace pe la anul 450 după Hristos.