„Făclia și Soarele”

 

---

  

Se povestește că, pe când Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia la Iordan, ucenicii săi au venit la el îngrijorați. Ei vedeau cum mulțimile de oameni care înainte îl urmau pe Ioan, începeau acum să meargă după Iisus, care fusese botezat de curând.

— *„Învățătorule,”* au spus ei, *„Acela Care a fost cu tine dincolo de Iordan, despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El! Nu te temi că vei fi uitat?”*

Sfântul Ioan, cu privirea blândă și plină de pace, le-a răspuns printr-o pildă:

— *„Închipuiți-vă că sunteți într-o cameră întunecată și aprindeți o făclie. Toți se bucură de lumina ei, pentru că e singura pe care o au. Dar când soarele răsare și inundă camera cu lumina sa, mai are cineva nevoie de făclie? Oare se supără făclia că lumina ei nu se mai vede? Nu, ci se bucură, căci și-a împlinit rostul: a alungat întunericul până când a venit adevărata Lumină.”*

Apoi, a rostit cuvintele care au rămas înscrise în veșnicie: **„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.”**

---

### 💡 Învățătura Pildei

Această pildă ne descoperă secretul sfințeniei Sfântului Ioan Botezătorul:

1.  **Smerenia absolută:** Ioan nu a căutat niciodată propria glorie. El a știut că este doar „prietenul Mirelui”, cel care pregătește nunta, nu cel care stă în capul mesei.

2.  **Bucuria succesului altuia:** Ioan nu a simțit invidie când ucenicii săi au plecat la Hristos. Dimpotrivă, s-a bucurat că „Oaia și-a găsit Păstorul”.

3.  **Misiunea împlinită:** Rostul oricărui părinte, educator sau creștin este să îi conducă pe ceilalți la Hristos, nu la propria persoană. Adevărata valoare a unui om nu stă în cât de mult „strălucește” el, ci în cât de mult Îl reflectă pe Dumnezeu.

---

### 🛡️ O minune a Sfântului Ioan (din tradiția bisericească)

Se spune că însuși felul în care Sfântul Ioan a murit a fost o minune de propovăduire. Chiar și după ce a fost tăiat capul său la cererea Salomeei, gura sfântului a mai rostit o dată, în văzul tuturor: **„Irod, nu ți se cuvine să ai pe femeia fratelui tău!”**. 

Chiar și tăcut prin moarte, glasul dreptății nu a putut fi oprit. Aceasta ne arată că cel care trăiește deplin în Dumnezeu devine el însuși o minune vie, a cărei mărturie nu poate fi ucisă de sabie.

***

**Astăzi fiind 7 ianuarie, marea sărbătoare a Soborului Sfântului Ioan, doriți să vă ofer un text de felicitare creștină pe care să îl trimiteți celor care își serbează onomastica?**