Luca 20, 9-18

 

⁹ Și a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie și a dat-o pe seama lucrătorilor și a plecat departe pentru multă vreme. ¹⁰ Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. ¹¹ Și a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l și pe acela și batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. ¹² Și după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l și pe acela, l-au alungat. ¹³ Și stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor rușina. ¹⁴ Dar lucrătorii, văzându-l, s'au vorbit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moștenirea... ¹⁵ Și, scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Așadar, ce le va face acestora stăpânul viei?: ¹⁶ Va veni, și pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-ferește!“^{a 17} El însă, privind la ei, a zis: „Așadar, ce'nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? ¹⁸ Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.