Iacov 1, 1-18


 


Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)

Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

1 Iacob, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt în Diasporaa, salutare! 2 Toată bucuria să v'o puneți în seamă, fraților, când dați deb felurite ispitec, 3 știind că încercarea credinței voastre naște răbdarea; 4 dar răbdarea să-și aibă lucrare desăvârșită, pentru ca voi să fiți desăvârșiți și întregi, întru nimic știrbiți. 5 Și dacă cineva din voi e lipsit de înțelepciune, s'o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate și fără'nfruntare, și i se va da. 6 Să ceară însă cu credință, întru nimic îndoindu-se, pentru că cel ce se îndoiește e asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7 Omul acela să nu gândească el că va primi ceva de la Domnul: 8 om cu sufletu'n doi perid, nestatornic în toate căile sale. 9 Fratele cel smerit să se bucure întru înălțarea sa, 10 și cel bogat întru smerenia sa, fiindcă el ca floarea ierbii va trece; 11 că soarele a răsărit odată cu arșița și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și frumusețea chipului ei a pierit; așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale. 12 Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercăriie va primi cununa vieții, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru că Dumnezeu e la adăpost de ispita răului și El în Sine nu ispitește pe nimeni; 14 ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras și momit de ea. 15 Apoi pofta, zămislind, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, odrăslește moarte. 16 Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți: 17 toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la care nu există primeniref sau umbră de schimbareg. 18 El întru libera Sa voință ne-a născut prin cuvântul adevăruluih, pentru ca noi să fim un fel de pârgăi a făpturilor Sale.

Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)

Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta