Altă minune a Sfântului Vasilie, despre femeia cea păcătoasă

 

În zilele Cuviosului părintelui nostru Vasilie, era în Cezareea o văduvă de neam bun și foarte bogată, care petrecând în desfătări și întru plăcerea trupului, se robise păcatului și se tăvălea în necurăția desfrâului mulți ani. Iar Dumnezeu, care caută îndreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul său și și-a venit femeia întru sine. Și fiind ea în singurătate, cugetă la mulțimea cea nemăsurată a păcatelor sale și a început a se tângui, zicând: "Vai mie, păcătoasă și desfrânată, cum voi răspunde Dreptului Judecător pentru atâtea păcate ce s-au făcut de mine, casa trupului mi-am stricat, sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai păcătoase decât toți, căci cui m-am asemănat cu păcatele? Desfrânatei, sau vameșului? Că nimeni nu a greșit așa ca mine. Mai ales că, după Botez, atâtea răutăți am făcut, de unde voi lua îndrăzneala să cred că mă va primi Dumnezeu, pocăindu-mă?" Așa tânguindu-se, și-a adus aminte de toate cele ce de la tinerețe până la bătrânețe le-a făcut și, șezând, le-a scris pe hârtie. Și mai pe urmă decât toate a scris alt oarecare păcat mai greu, și cu plumb a pecetluit hârtia. Apoi, înștiințându-se de vremea când sfântul Vasilie, mergea la biserică, a alergat la dânsul și, aruncându-se înaintea picioarelor lui cu hârtia, strigă zicând: "Miluiește-mă Sfinte al lui Dumnezeu, pe mine ceea ce am greșit mai mult decât toți." Iar Sfântul, stând, a întrebat-o pe ea ce voiește de la dânsul? Iar ea, dându-i hârtia cea pecetluită în mâinile sale, i-a zis: "Iată Stăpâne, toate păcatele și fărădelegile mele le-am scris în hârtia aceasta și le-am pecetluit. Iar tu, plăcutule al lui Dumnezeu, să nu le citești pe ele, nici să dezlegi pecetea. Ci, numai cu rugăciunea ta, să le dezlegi pe ele, că eu cred că Cel ce mi-a dat mie gândul acesta, te va auzi când te vei ruga pentru mine."

Iar Vasilie, luând hârtia, a căutat la cer și a zis: "Doamne, al Tău unuia este lucrul acesta, că de vreme ce păcatele a toată lumea Tu le-ai ridicat, cu cât mai vârtos poți să curățești păcatele unui singur suflet, pentru că toate păcatele noastre nenumărate sunt la Tine, iar milostivirea Ta este nemăsurată și neurmată." Aceasta zicând a intrat în biserică ținând hârtia, și aruncându-se pe sine înaintea Jertfelnicului, a petrecut toată noaptea, rugându-se pentru femeia aceea. Iar a două zi, săvârșind dumnezeiască slujbă, a chemat femeia și i-a dat ei hârtia pecetluită, precum a și fost, zicând către dânsa: "Ai auzit femeie că nimeni nu poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu." Iar ea a zis: "Am auzit, cinstite părinte, și, pentru aceasta, ți-am făcut rugăciune ca să aflu îndurările Lui." Aceasta zicând femeia, și-a dezlegat hârtia și, și-a aflat toate păcatele sale șterse, afară numai de acel greu păcat scris pe urmă care, era neșters, și văzând aceasta, femeia s-a înspăimântat, și bătându-și pieptul său, a căzut la picioarele Sfântului strigând: "Miluiește-mă robule al lui Dumnezeu Celui de sus, și, precum pentru toate fărădelegile mele te-ai îndurat și ai rugat pe Dumnezeu, așa și pentru aceasta te roagă, că să fiu cu totul curată." Iar Arhiepiscopul, milă fiindu-i de ea, a lăcrimat și a zis: "Scoală-te, femeie, că și eu om păcătos sunt și-mi trebuia și mie milostivire și iertare. Iar Cel ce a curățit păcatele tale, pe care le-a voit, puternic este ca și păcatul tău cel neșters să-l curățească, de te vei feri de acum pe tine de păcat și de vei feri de acum pe tine de păcat și de vei începe a umbla pe calea Domnului; apoi nu numai iertată vei fi, ci și slavei cerești te vei împărtăși. Însă, te sfătuiesc să mergi în pustie și vei afla un bărbat sfânt, anume Efrem; aceluia să-i dai hârtia aceea și-l roagă pe el, ca să mijlocească spre tine milostivirea Iubitorului de oameni. Dumnezeu."

Iar femeia, după cuvântul Sfântului, s-a dus în pustie și multă cale umblând, a aflat chilia fericitului Efrem și, bătând, a zis: "Miluiește-mă pe mine, păcătoasa, Cuvioase Părinte." Iar Efrem, știind cu Duhul pricina venirii ei, i-a răspuns ei: "Du-te de la mine femeie, ca om păcătos sunt, trebuindu-mi și mie ajutor de la alții." Iar ea i-a dat hârtia, zicându-i: "Arhiepiscopul Vasilie m-a trimis la tine, ca, rugându-te lui Dumnezeu, să-mi curățești păcatul meu, cel scris în hârtia aceasta, pentru că pe celelalte păcate el le-a curățit, iar tu, pentru un păcat, să nu te lenevești a te ruga, că la tine sunt trimisa." Iar Cuviosul Efrem i-a zis: "Nu, fiică, ci cel ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru păcatele tale cele multe, cu cât mai vârtos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te și nu sta, ca să-l afli pe el între cei vii, mai înainte de a nu se duce către Domnul." Iar ea închinându-se lui, s-a întors la Cezareea. Și, intrând în cetate, a sosit la îngroparea Sfântului Vasilie, pentru că murise, și acum duceau sfântul lui trup la mormânt. Și întâmpinându-l femeia a început a striga cu multă tânguire către Sfântul, ca și către cineva viu, zicând: "Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticăloasa, pentru aceasta m-ai trimis în pustie, ca să ieși în liniște din trup. Dar iată m-am întors fără folos, atâta osteneală, în pustie, în zadar suferind. Să vadă Dumnezeu și să judece, că, deși puteai tu însuți să-mi dai ajutor, la altul m-ai trimis." Acestea strigând, a aruncat hârtia deasupra năsăliei Sfântului, spunând la tot poporul de osteneala sa. Iar unul din clerici, vrând sa vadă, ce-i scris în hârtie, a luat-o și desfăcând-o, n-a aflat într-însa nici o scrisoare, ci toată hârtia era curată, și a zis femeii: "Nimic nu este aici scris. Nu te mai osteni, dar, fiindcă nu știi ce a făcut iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru tine." Și tot poporul, văzând minunea aceasta, a proslăvit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o putere ca aceasta, robilor săi, și după mutarea lor.