REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Un Sfânt al zilelor noastre, un prieten al tinerilor și un mare mijlocitor al familiilor creștine: Sfântul Nicolae Planas (1851-1932) . Nenumărate au fost faptele și minunile care i-au câștigat Sfântului inima și evlavia celor ce l-au cunoscut în Atena de la începutul secolului XX. Dragostea pe care o arăta credincioșilor îmbrăca nenumărate forme, fiecare la fel de profundă și plină de smerenie. ​Din nemăsurată grijă față de fiii duhovnicești, dar și față de cei trecuți la cele veșnice, Sfântul purta strâns la piept nelipsita bocceluță cu „acte și contracte” — angajamente sfinte semnate aici, pe pământ, pentru mântuirea din Ceruri. ​„Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi” ​Aceasta era deviza după care își ghida întreaga existență. Conform biografului său, Arhimandritul Cherubim, Sfântul Nicolae obișnuia să răspundă astfel oricui îl întreba dacă nu se epuizează citind pomelnicele interminabile. Deși era un om al tăcerii, cuvintele sale puține aveau greutatea veșniciei: ...

Biruința Icoanei și Firul Înnoirii ​În Duminica sfântă, a Icoanei cinstire, Ortodoxia-și cântă a ei glorioasă mărire. Chipuri sfinte privim, în har zugrăvite, Păstrând dreptul tezaur în inimi smerite. ​La prag de primăvară, un fir de mărțișor, Împletește în taină viață, jertfă și dor. E semn de înnoire, dar prin Iisus Hristos, Căci postul ne e cale și drumul luminos. ​Trecem prin pragul Babelor, cu vânt și cu nori, Spre-a Învierii slavă, ai credinței călători. Răbdăm cu rugăciune orice aspră încercare, Pășind cu inimi bune spre marea Sărbătoare. AUTOR: Daniel Caranda   TEOLOG ȘI JURNALIST TÂRGOVIȘTE 1.03.2013

 

  ​Într-un schit vechi, trăia un bătrân cu viață sfântă. În Duminica Ortodoxiei, i-a adunat pe ucenici și le-a zis: "Vedeți voi aceste icoane? Ele nu sunt doar desene, ci ferestre către cer. Strămoșii noștri au luptat și și-au dat viața pentru a le păstra, pentru a apăra credința adevărată. Ortodoxia înseamnă să crezi corect, dar să și trăiești frumos, în iubire și smerenie. Asta e temelia pe care stăm."

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  43 A doua zi a vrut să meargă în Galileea și l-a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege și profeții, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. 46 Și i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?...“. Filip i-a zis: „Vino și vezi!“ 47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul și a zis despre el: „Iată într'adevăr israelit întru care nu este vicleșug!“ 48 Natanael I-a zis: „De unde mă cunoști?“ A răspuns Iisus și i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. 49 Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Regele lui Israel!“ 50 Răspuns-a Iisus și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. 51 Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veți vedea cerul deschizându-se și ...

  24 Prin credință Moise, când a crescut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând ca mai bine să'ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare; 26 mai mare bogăție decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos j , fiindcă se uita'nainte, drept la răsplată. 32 Și ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de profeți, 33 care prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s'au întărit din propria lor slăbiciune, s'au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmașilor le-au preschimbat în fugă, 35 femei care și-au luat morții înviați; iar alții au fost chinuiți, nevrând să primească eliberarea, pentru a-și dobândi una mai bună, învierea m ; 36 iar alții au suferit batjocoriri și bice, ș...

  F rați creștini, D in așezământ apostolesc, dreptcredincioșii creștini împodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci înălțându-și printr-însele mintea la persoanele pe care le închipuiau ele, se închinau lor și le sărutau pentru dragostea cea către acele persoane sfinte. Dar răutatea și mândria ereticilor a năpăstuit nu numai scopul cel sfânt al Bisericii, zicând că slujește icoanelor, precum slujeau închinătorii de idoli, idolilor, ci au îndrăznit și au făcut împotriva sfintelor icoane un lucru pe care nimeni nu l-a făcut asupra vreunui chip al vreunui împărat pământesc, sau al vreunui domn sau dregător: le-au sfărâmat, le-au ars și au dezbrăcat bisericile de podoaba lor. Apoi au pornit prigoane cumplite asupra sfinților părinți, care cinsteau sfintele icoane. Însă bărbații cei sfinți strigau, zicând: Noi nu slujim icoanelor ca unor dumnezei, ci văzându-le, ne înălțăm mintea noastră la persoanele pe care le închipuiesc ele,...

  F rați creștini, D umnezeu având nemărginită ființa Sa, este pretutindenea, după cum ne spune și psalmistul David, zicând: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo ești; de mă voi pogori în iad, de față ești. De voi zbura pe aripile zorilor și mă voi sălășlui la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va povățui și dreapta Ta mă va ține“ (Psalm 138, 6-9). Mintea noastră mărginită nu poate cuprinde această taină, ci abia dacă o înțelege, ca printr-o perdea de fum și nu desăvârșit. Dumnezeu este tot în toată lumea și tot în fiecare parte a lumii. Dumnezeu vede cele ascunse, aude cuvintele care nu s-au grăit și cunoaște gândurile. Filip vorbește cu Natanail deosebi, sub smochin, iar Dumnezeu, mai înainte de a deschide Filip gura sa, îl vede pe Natanail și aude cuvintele lui Filip. „Te-am văzut când erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme“, îi spune Iisus lui Natanail. Cunoaște bunătatea minții și curățenia inimii lui ...

  „Atunci dus a fost Iisus în pustie de duhul, ca să se ispitească de diavolul” (Mt. 4, 1) Nu arunca vinovăția păcatelor tale asupra Satanei A stăzi vom vedea că, deși Satana ne ispitește, el totuși nu este vinovat în nenorocirea noastră numai dacă noi înșine vom lua seama bine asupra noastră. Cine însă este ușuratic la minte și nu are un îndemn tare spre bine, acela cade în păcat și se aruncă pe sine în pierzare, chiar de nu ar fi diavolul. Satana negreșit voiește să ne piardă; eu știu aceasta, și nimeni nu o tăgăduiește. Dar să luați aminte la cele pe care am să le zic acum. 1. Spre a arăta că nu Satana, ci propria noastră neîngrijire este pricina păcatelor noastre, voi vorbi mai întâi despre plăsmuirea lumii. Oricât de bună și aleasă este ea, totuși celor neîngrijitori le slujește spre pietre. Ce să zicem noi despre plăsmuirea cea mărită și vrednică de mirare ? Este ea oare rea și îndreptată spre pierderea noastră ? Cine ar putea să fie așa de nebun și nepriceput încât să ...

  Glasul al IV-lea. Cântarea I: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Cântarea a III-lea: S e veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea. Cântarea a IV-lea: R idicat pe Cruce văzându-le Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne! Cântarea a V-lea: T u, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumină sfântă, Care întorci din întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă cu credință. Cântarea a VI-lea: J ertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne! Strigă către Tine Biserica, de sângele jertfit demonilor curățindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta. Cântarea a VII-lea: Î n cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai mult decât văpaia focului fiind aprinși, au striga...

​Prima duminică a Postului Mare nu este doar o celebrare istorică a unui eveniment din anul 843, ci este însăși afirmarea identității creștine . Numită „Duminica Ortodoxiei”, aceasta marchează restabilirea definitivă a cultului icoanelor, dar, la un nivel mai profund, ea celebrează adevărul fundamental al credinței noastre: Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu prin har. ​1. Fundamentul Teologic: Icoana ca Mărturie a Întrupării ​Marea dispută iconoclastă (sec. VIII-IX) nu a fost o simplă ceartă despre obiecte de artă, ci o luptă pentru Hristologie . ​ Argumentul Teologic: Dacă Dumnezeu Fiul nu ar fi putut fi pictat, ar fi însemnat că El nu a luat cu adevărat trup omenesc, ci a fost doar o „arătare” spectrală. ​ Logica Întrupării: Sfântul Ioan Damaschin a explicat că, deși în Vechiul Testament Dumnezeu era invizibil și deci de nereprezentat, în Noul Testament, „Cuvântul S-a făcut trup”. ​ Formula Dogmatică: Noi nu pictăm divinitatea invizibilă (care răm...

 

  ​Se spune că un tânăr pelerin a ajuns la peșterile din hotarele Casienilor, în Dobrogea, căutând să înțeleagă de ce Sfântul Cuvios Gherman este atât de cinstit, deși a ales să trăiască în cea mai adâncă tăcere. ​Întâlnind un bătrân pustnic, pelerinul întrebă: — Părinte, cum poate un om care a stat ascuns în pământ, departe de lume, să lumineze peste veacuri o întreagă țară? ​Bătrânul nu i-a răspuns, ci l-a condus la gura unei peșteri întunecate. Acolo, a aprins o mică candelă și a așezat-o în fundul grotei. Apoi i-a zis: — Vezi tu, soarele luminează lumea de sus, dar pământul are nevoie de căldură și din interior ca să rodească. Sfântul Gherman a ales să fie „candela din adâncuri”. El nu a căutat să fie văzut de oameni, ci să fie cunoscut de Dumnezeu. Cu cât s-a smerit mai mult în peștera sa, cu atât rugăciunea lui a ars mai tare, până când a străpuns pământul și a devenit izvor de apă vie pentru tot neamul nostru. ​Pelerinul a înțeles atunci că Sfântul Gherman din Dobroge...

  Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din mo...

  23 Și pe când mergea El într'o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice e . 24 Și fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?“ 25 Și Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n'ați citit ce a făcut David când a fost în lipsă și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții, și a dat și celor ce erau cu el?“ 27 Și le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă; 28 așa că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei“. 1 Și iarăși a intrat în sinagogă. Și era acolo un om având mâna uscată. 2 Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3 Și El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai acolo, în mijloc!“ 4 Și le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuiești un suflet, sau să-l pierzi?“...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Că au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles. 1 În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți a , 2 în zilele acestea de pe urmă b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile c le-a făcut. 3 Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale d , și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte, 4 devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu? 6 Și iarăși, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născu...

  Glasul al 4-lea T oți ne bucurăm cuvioase de nașterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; și lepădând grijile cele lumești viață sihăstrească ai dus, cununa biruinței ai luat și de brațele părintești te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce ești vas ales al sfințeniei, cu umilință alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.