„Haina veche și Calul cu aripi”

 

---

Se spune că în cetatea Melitene trăiau doi ofițeri de seamă: Polieuct, care purta cu mândrie armura sclipitoare a împăratului, și Nearh, care purta pe sub haina militară crucea lui Hristos. Deși erau cei mai buni prieteni, între ei stătea un zid: Nearh se temea de moarte nu pentru sine, ci pentru că prietenul său, Polieuct, nu cunoștea Lumina.

Într-o noapte, Polieuct a avut un vis care avea să schimbe istoria cetății. Se făcea că Însuși Împăratul Cerurilor S-a apropiat de el. Cu o blândețe de negrăit, Domnul i-a scos lui Polieuct mantia de ofițer — plină de decorații, dar grea de praf — și l-a îmbrăcat într-o tunică țesută din lumină pură. Apoi, i-a dăruit un cal înaripat, îndemnându-l să zboare spre înălțimi.

Când s-a trezit, Polieuct a alergat la Nearh și i-a spus:

— *„Prietene, până azi am crezut că slava mea stă în sabie și în poruncile împăratului. Dar în noaptea aceasta am văzut că sunt îmbrăcat în zdrențe. Hristos m-a îmbrăcat în lumină!”*

Nearh, plângând de bucurie, l-a întrebat:

— *„Și ești gata să porți această haină chiar dacă ea va fi pătată de propriul tău sânge?”*

— *„Haina aceasta nu se pătează niciodată,”* a răspuns Polieuct. *„Sângele vărsat pentru Adevăr o face să strălucească și mai tare!”*

Mergând în piața cetății, Polieuct a rupt porunca de persecuție a împăratului. Când soldații l-au întrebat uimiți unde îi este frica, el a răspuns: *„Cum să se teamă de pământ cel căruia Dumnezeu i-a dat aripi să zboare la Cer?”*

---

### 💡 Învățătura Pildei

Această pildă despre Sfântul Polieuct ne învață trei lucruri esențiale:

1.  **Prietenia mântuitoare:** Nearh nu l-a forțat pe Polieuct, ci s-a rugat pentru el. O prietenie adevărată nu se măsoară în petreceri, ci în grija pentru sufletul celuilalt.

2.  **Lepădarea omului vechi:** „Haina veche” din vis reprezintă mândria și atașamentul de lume. Ca să primim harul, trebuie să fim gata să renunțăm la titlurile și siguranțele noastre pământești.

3.  **Curajul izvorât din experiență:** Polieuct nu a devenit martir dintr-o idee filozofică, ci dintr-o întâlnire vie cu Hristos. Când sufletul „gustă” din lumina divină, moartea trupului nu mai pare o pierdere, ci o eliberare.

---

### 🛡️ Un fapt minunat

În momentul execuției sale, deși nu fusese botezat cu apă de mâna unui preot, Sfântul Polieuct a fost considerat de Biserică deplin creștin. El a primit ceea ce numim **„Botezul Sângelui”**. Se spune că în clipa în care sabia i-a atins gâtul, o lumină asemănătoare cu cea din visul său a învăluit tot locul, lăsându-i pe călăi încremeniți de uimire.