REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  --- Se spune că în cetatea Melitene trăiau doi ofițeri de seamă: Polieuct, care purta cu mândrie armura sclipitoare a împăratului, și Nearh, care purta pe sub haina militară crucea lui Hristos. Deși erau cei mai buni prieteni, între ei stătea un zid: Nearh se temea de moarte nu pentru sine, ci pentru că prietenul său, Polieuct, nu cunoștea Lumina. Într-o noapte, Polieuct a avut un vis care avea să schimbe istoria cetății. Se făcea că Însuși Împăratul Cerurilor S-a apropiat de el. Cu o blândețe de negrăit, Domnul i-a scos lui Polieuct mantia de ofițer — plină de decorații, dar grea de praf — și l-a îmbrăcat într-o tunică țesută din lumină pură. Apoi, i-a dăruit un cal înaripat, îndemnându-l să zboare spre înălțimi. Când s-a trezit, Polieuct a alergat la Nearh și i-a spus: — *„Prietene, până azi am crezut că slava mea stă în sabie și în poruncile împăratului. Dar în noaptea aceasta am văzut că sunt îmbrăcat în zdrențe. Hristos m-a îmbrăcat în lumină!”* Nearh, plângând de bucurie, l...

  Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din mo...

  24 Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! 25 Mai lesne îi este cămilei b să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu!“ 26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: „Și cine poate să se mântuiască?...“. 27 Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putință“. 28 Și a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat și Ți-am urmat Ție“. 29 Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie 30 și să nu primească însutit - acum, în vremea aceasta de prigoniri - case și frați și surori și mame și copii și țarine; iar în veacul ce va să vină, viață veșnică. 31 Și mulți din cei dint...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Frații mei, nu întru părtinire a să vă aveți voi credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. 2 Că dacă'n adunarea voastră va intra un om cu inel de aur și'n haină strălucită, și va intra și un om sărac în haină murdară, 3 dar voi vă uitați la cel ce poartă haina strălucită și-i ziceți: Așază-te aici, în locul cel bun!, iar săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare!, sau: Tu așază-te jos, la picioarele mele!, 4 oare'n gândul vostru n'ați făcut voi deosebire între unul și altul, și nu v'ați făcut voi judecători cu gânduri viclene? 5 Ascultați, iubiții mei frați: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii pentru ca să fie ei bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care El a făg...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... S tăpânul, plecându-Și capul în Iordan, a sfărâmat capetele diavolilor; iar capul purtătorului de biruință tăindu-se, pe cel înșelător a rușinat.

  Troparul Sf ântului Mucenic Polieuct, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat a tăiat pe cea Netăiată.. . Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. U mplându-te de Desfătarea cea mult dorită și de Fericita Lumină îndestulându-te, mărite și de ceata cea îngerească învrednicindu-te, păzește, Sfinte Polieuct pe cei ce laudă prăznuirea ta, care cântă Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P omenirea ta cea purtătoare de lumină și măreață a răsărit plină de Dumnezeiască Lumină, luminând în chip strălucit pe cei ce te laudă cu credință, viteazule ostaș al lui Hristos, Preafericite...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  Î n vremea lui Deciu (249-251) și Valerian (253-259), împărații Romei, erau doi ostași cinstiți, Nearh și Polieuct, din cetatea Melitinei, pămîntul Armeniei, care împrietenindu-se între ei, aveau atîta dragoste unul către altul, încît nici între frați nu se afla așa iubire, pentru că fiecăruia din ei i se părea că în prietenul său își are viața și sufletul. N earh era creștin dreptcredincios și în legea Domnului desăvîrșit, iar alesul Polieuct era elin, neluminat cu credința cea adevărată, însă avea obiceiurile cele creștinești și se împodobea cu toate faptele bune, fiind în toate ca un măslin roditor; aceasta numai îi lipsea, căci încă nu era în casa Domnului. Deci se îngrijea Nearh ca să-l aducă la credința creștinească, adeseori citindu-i dumnezeieștile Scripturi și arătîndu-i deșertăciunea și urîciunea închinării la idoli; dar încă nu venise ceasul întoarcerii lui și al mîntuirii, cel înainte însemnat de Dumnezeu, pînă ce s-a auzit prin tîrguri și prin ulițe citindu-se por...

  N earh și Polieuct, din ofițeri ai Cezarului O stași ai împăratului Ceresc v-ați făcut. U nul botezat cu apă, celălalt cu sânge, A l doilea l-a întrecut pe primul și mai întâiul dintre ei s-a făcut. O sfântă întrecere, alergare vitează spre împărăția lui Hristos! P olieuct a lepădat toate cele stricăcioase ale pământului, C are ca vântul trec. Iar prin suferințe năprasnice și scurte veșnicia î mpărăției a câștigat. S trălucită negustorie! Floarea ierbii s-a tăiat pentru câștigul vieții veșnice! S uferința trecătoare s-a îmbrăcat pentru slava nepieritoare! R ugați-vă lui Hristos, o Sfinților Ostași, C a să nu piară sufletele noastre!

  O rașul armean Melitene a fost înecat de sângele creștinilor, precum a fost și întreaga țară a Armeniei. Prima vărsare de sânge pentru Hristos în acest oraș a fost cea a Sfântului Polieuct din anul 259 după Hristos, în timpul domniei lui Valerian. în acest oraș Melitene se aflau doi prieteni: atât Nearh cât și Polieuct erau ofițeri, dar Nearh era botezat iar Polieuct nu. Când a ieșit porunca persecutării creștinilor Nearh s-a pregătit de moarte; era însă trist că nu reușise să-l convingă și pe prietenul său Polieuct să îmbrățișeze adevărata credință. Î n ziua următoare Polieuct îi povesti prietenului lui visul pe care îl avusese în timpul nopții: însuși Domnul îi apăruse înconjurat de lumină, îl dezbrăcă pe Polieuct de hainele lui vechi, îl îmbrăca în unele noi și luminoase și îl așeză pe șeaua unui cal înaripat. D upă acestea Polieuct intră în oraș, sfâșie poruncile împăratului ce arătau torturile care îi așteptau pe creștini, și distruse multe statui ale idolilor. El a fost...

  ---    – Înaltpreasfințitul Varsanufie a oficiat Sfânta Liturghie la Hramul Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” **RÂMNICU VÂLCEA** – Credincioșii din municipiul Râmnicu Vâlcea au trăit clipe de intensă trăire duhovnicească miercuri, **7 ianuarie 2026**, cu prilejul sărbătoririi Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Sărbătoarea a fost marcată în mod deosebit în parohia dedicată „Îngerului Pustiei”, unde prezența ierarhului locului a adus un plus de bucurie comunității. ### Liturghie Arhierească și Sobor de Preoți **Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului**, s-a aflat în mijlocul comunității parohiale „Sfântul Ioan Botezătorul”, unde a săvârșit Sfânta Liturghie de hram. Înaltul Ierarh a fost întâmpinat cu mare bucurie de numeroși credincioși, copii și tineri, precum și de oficialități locale. Alături de Înaltpreasfinția Sa, la masa Sfântului Altar a slujit un numeros **sobor de preoți și diaconi**, format din slujitori ai parohiei, precum ș...

 

  --- Se spune că, pe când era tânăr începător, Sfântul Gheorghe a fost pus la încercare de un stareț foarte aspru. Acesta i-a dat o nuia uscată și i-a poruncit: *„Mergi și o plantează în munte, iar în fiecare zi să porți apă de la râu ca să o uzi, până când va înverzi!”*. Deși râul era departe, iar soarele Ierihonului ardea necruțător, Gheorghe nu a cârtit. Mulți călugări treceau pe lângă el și zâmbeau ironic: *„Gheorghe, pierzi timpul! Lemnul uscat nu prinde rădăcini în piatră!”*. Dar sfântul le răspundea cu pace: *„Eu nu ud lemnul, ci ud ascultarea mea față de Dumnezeu.”* După trei ani de trudă zilnică, minunea s-a produs: nuiaua uscată a odrăslit frunze verzi și a făcut flori binemirositoare.  **Învățătura:** Această pildă ne învață că nicio muncă făcută cu smerenie și ascultare nu este în zadar. Dumnezeu nu privește la rezultatul exterior, ci la statornicia inimii. Ceea ce lumii i se pare „nebunie” sau „pierdere de timp”, în ochii lui Dumnezeu este sfințenie. --- ### 🛡...

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu cură...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... L umină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeiești, pe cei ce cu credință te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan și a luminat pe cei zidiți din pământ.

  Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R oagă-te lui Iisus, Începătorului înțelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântărețul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeiești, bucurându-mă. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V iețuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; și după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte și primind luminarea de la Dânsul. Stih...

  Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

A cest cuvios părinte Gheorghe Hozevitul, iubind din tinerețe pe Domnul și de lume lepădîndu-se, s-a făcut monah, și a ajuns mai pe urmă părinte al mănăstirii Hozevitul. D ucîndu-se apoi la Ierusalim, pentru închinarea la Sfintele Locuri, și-a petrecut acolo cealaltă vreme a vieții sale în posturi și în osteneli; unde s-a și dus către Domnul.

  G heorghe și-a dus viața de nevoințe în veacul al șaptelea în Mânăstirea Hozeva din Ierihon, pe drumul ce vine de la Ierusalim, mânăstire în care mai întâi viețuise ascetic Cuviosul Ioan Hozevitul.

 

  ---    Se povestește că, pe când Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia la Iordan, ucenicii săi au venit la el îngrijorați. Ei vedeau cum mulțimile de oameni care înainte îl urmau pe Ioan, începeau acum să meargă după Iisus, care fusese botezat de curând. — *„Învățătorule,”* au spus ei, *„Acela Care a fost cu tine dincolo de Iordan, despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El! Nu te temi că vei fi uitat?”* Sfântul Ioan, cu privirea blândă și plină de pace, le-a răspuns printr-o pildă: — *„Închipuiți-vă că sunteți într-o cameră întunecată și aprindeți o făclie. Toți se bucură de lumina ei, pentru că e singura pe care o au. Dar când soarele răsare și inundă camera cu lumina sa, mai are cineva nevoie de făclie? Oare se supără făclia că lumina ei nu se mai vede? Nu, ci se bucură, căci și-a împlinit rostul: a alungat întunericul până când a venit adevărata Lumină.”* Apoi, a rostit cuvintele care au rămas înscrise în veșnicie: **„Acela trebuie să crească...