Pomenirea Sfintei Preacuvioasei noastre maice Parascheva [Petka]

 

 (Pe larg)

Această slăvită sfântă a fost de neam sârb și s-a născut în Epivata, care se află între Selymbria și Constantinopol.
Părinții Sfintei au fost oameni foarte bogați și creștini evlavioși. Ei au avut și un fiu, Eftimie, care s-a tuns monah încă pe când trăiau părinții lui, iar mai după aceea s-a făcut vestitul Episcop al cetății Madytos.
Fecioara Parascheva, sora lui, totdeauna a tânjit și ea după viața ascetică întru numele lui Hristos. După moartea părinților ei, ea a părăsit casa părintească și a mers mai întâi la Constantinopol, iar apoi la pustia Iordanului, unde s-a nevoit întru aspre petreceri călugărești până la vârstă adâncă.
Cine va putea descrie toate nevoințele ei cu de-amănuntul, toate ispitirile din partea trupului, a lumii și mai cu seamă a diavolilor?
În vârstă adâncă fiind, un înger al Domnului a venit la ea și i-a zis: "Părăsește pustia aceasta și mergi înapoi în patria ta, căci acolo va trebui să lepezi trupul acesta trecător, iar cu sufletul să te înfățișezi înaintea Domnului!"
Sfânta Parascheva s-a supus și s-a întors în patria ei, Epivata. Acolo ea a mai trăit timp de doi ani în post și rugăciune neîncetată, iar apoi și-a dat fericitul ei suflet, strămutându-se la locașurile lui Dumnezeu.
Sfânta Preacuvioasă Parascheva s-a săvârșit în veacul al unsprezecelea.
De-a lungul vremurilor, sfintele ei moaște s-au mutat mai întâi la Constantinopol, apoi la Târnovo, apoi iar la Constantinopol, apoi la Belgrad. Ele acum odihnesc în România, în orașul Iași.
Fântâna Preacuvioasei maicei noastre Parascheva de la Belgrad vindecă și astăzi pe cei care se apropie cu credință în Dumnezeu și cu dragoste față de plăcuta Lui, Sfânta Parascheva.
Sinaxarul grecesc face pomenire de minunatul ajutor al Sfintei Parascheva care s-a arătat în insula Chios, la anul 1442. Un anume ieromonah Ambrozie slujea slujba vecerniei în Biserica Sfintei Parascheva. În biserică nu se mai afla nimeni altcineva. Către sfârșitul vecerniei s-a iscat o furtună cumplită și o vijelie mare și a plouat torențial toată noaptea. Ieromonahul Ambrozie nu a mai putut părăsi biserica. Gândind că toată insula va fi potopită de ape și toți oamenii de pe ea vor pieri, el a început să se roage fierbinte Preacuvioasei Parascheva ca să păzească locul acela și să mijlocească pentru îmblânzirea dreptei mânii a lui Dumnezeu.
Spre zori Ieromonahul Ambrozie a ațipit. I s-a părut atunci că acoperișul bisericii se face nevăzut și că în nori vede stând o femeie cu înfățișare aristocratică care se roagă înaintea lui Dumnezeu. După rugăciune, ea a zis către preot: "Ambrozie, nu te teme, această insulă, patria ta, a scăpat!" - și în acel moment a încetat furtuna.
De atunci înainte praznicul Sfintei Parascheva se ține cu mare solemnitate și evlavie în insula Chios - Nota autorului.