UN TRIFOI CU PATRU FOI

Tu, femeie izgonită din Edenul efemer,

răstignit-ai măr adamic în trifoiul alb, nu verde...

n-ai văzut că, de furat-ai patru frunze de pe cer, toate stelele se roagă Domnului, ca să te ierte? numai una stă de veghe așteptând deznodământul: 

apă, sânge, foc și lavă... peste întreg pământul?

Îi răspunse o sirenă ce năștea secunde în rouă,

că din colții tăi de hienă va începe ca să plouă lacrimi verzi, sânge albastru, sânge sfânt din zei – ichor -

în grădini de alabastru, undeva-n Bosfor;

crocodilii țipă-n zare, vor a-și pune în coș marama,

ca s-o scoată la vânzare, ca să afle... care-i mama?!

Eva... luat-a patru Frunze de la Domnul, din grădină! 

Ei... răpit-au ochi și buze - patru inimi și-o tulpină! 

Radu, Constantin, Ștefan sunt trimiși la judecată…

al lor suflet diafan, a lor coastă-i vindecată;

doar Matei-floare-de-colț s-a temut pentru o clipă 

și-atunci îngerul trimis-a către dânsul o aripă.

Zilele din săptămână se sfădesc de-i rău sau bine,

când în taină la fântână cercetează spre-a lor sine:

să ascundem câte-o fată într-al nostru păr, în coc,

iar când firea îngâmfată va întreba în iarmaroc

"Unde-s cele șapte fiice și Maria, mama lor?"

vom pocni din șapte bice, iarba fiarelor!

Tatăl și-a închinat viața lângă fiii cei pierduți,

dar - când ei sfințesc piața - ochii mamei sunt vânduți 

nu de patru, de cinci ori, nici de mii, de milioane, 

ci de câte atâtea flori duc creștinii la icoane...

ochi de mamă brâncoveană stau de strajă-n patru zări 

unde plouă cu credință, rugăciuni și lumânări!

- Doamne, dintr-a Ta poruncă s-a întâmplat ca o secure

să nu taie sălcii-n luncă și nici cedrii în pădure,

ci doar cap de Voievod, capete de-ai săi copii...?

cine întins-a azi năvod țării mele de-a pieri? 

cine, Doamne, a pus scânteia și-a dat foc la întreg poporul?

cine, Doamne, învârte cheia... îmi spui Tu, să-ntreb Bosforul?

Fost-au azi martirizați toți românii, Geți de Aur, care-au stat de strajă țării, n-au vândut-o vreunui ghiaur

și-atunci, Doamne, să-mi vorbească a Ta nouă-veche Lege

dacă Țara Românească n-are dreptul să-și dezlege

minciuna de adevăr, noduri care-au strâns batista...

și să tragă de ivăr... Unde-i, Doamne, Burebista?

Scutul său de rege dac... grea icoană pentru noi

când vreun pui de pitpalac cântă ode la oboi;

un trifoi cu patru foi s-a sculptat din scutul sfânt,

ca să crească de-așa ploi și în cer și pre pământ;

patru fii mi-au fost furați de-acea Eva otomană

dar în sulițe purtat-au chip de Dacia romană!

Negustori de necredință au râvnit această țară...

Doamne, să le dai sentință îndoiala din pahară,

al lor suflet n-aibă pace, n-aibă răsărit de stele

fiindcă în ceruri de-acum tace vrăjitor de vechi castele;

toți românii – în veci creștini - au întins spre Tine scară

și-au smuls aștrii bizantini... să-i prefacă în vioară!

*********************************

 “La 15 august 2022, s-au împlinit 308 ani de la moartea, la Constantinopol, a Voievodului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu ginerele său, visternicul Ianache Văcărescu, una din cele mai mari tragedii pe care le-a înregistrat zbuciumata istorie a neamului românesc.

Tocmai pentru a cinsti memoria Brâncovenilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, iar Calendarul ortodox marchează sărbătoarea Sfinţilor martiri Brâncoveni (declaraţi sfinţi pe 20 iunie 1992, de către Biserica Ortodoxă Română), fiind prăznuiţi pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.   “ (www.rador.ro)     

Autor: Lhana Roma-Nova

Sursa foto: Arhiva Revista Viața Spirituală