Măsura Ascultării și Pustiul Zidit

***

:

**Context:** Sfântul Pavel a dus o viață de nevoință extremă, mutându-se dintr-un loc izolat în altul, căutând mereu o asceză mai aspră, dar mereu sub ascultarea unui duhovnic.

### Pilda Zidului și a Crucii

Sfântul Pavel, la începutul vieții sale monahale, era plin de zel și voia să se nevoiască mai mult decât oricine. El a construit în pustie un **mic zid (o chilie)** și s-a închis înăuntru, fără a lăsa altceva decât o mică deschizătură pentru a primi hrană.

Duhovnicul său, înțelept și cu discernământ, a venit și l-a întrebat:

— Pavele, de ce ți-ai zidit această chilie fără ușă?

— Părinte, i-a răspuns Pavel, vreau să mor lumii, să nu mai văd nimic pământesc și să mă dedic total lui Hristos.

— Foarte bine, fiule, a zis duhovnicul. Dar tu ai construit un zid din **piatră** în jurul tău, ca să te protejezi de lume. Dar ai uitat că cel mai puternic zid este cel care se construiește **în interior**.

— Te temi de oameni și de ispitele lor. Dar nu te temi de **judecata ta proprie** și de **mândria** că ești mai bun decât ceilalți, închis aici?

Duhovnicul a continuat:

— **Adevăratul zid** al monahului nu este cel din piatră, ci **Ascultarea** de Stareț. **Adevărata ușă** prin care trebuie să ieși și să intri nu este ușa chiliei, ci **semnul Sfintei Cruci** pe care îl faci asupra ta.

— **Adevărata măsură** a nevoinței nu este cât de mult te chinui, ci **cât de mult te smerești**. Ieși din chilie! Nevoiește-te sub ascultare, pentru că ascultarea este **mai mare decât orice zid**.

Sfântul Pavel, ascultând imediat, a ieșit și a continuat să se nevoiască sub îndrumarea duhovnicească, ajungând la mare sfințenie.

> **Învățătura Pildei:** Sfântul Pavel ne învață că **nevoința fără ascultare și smerenie nu zidește, ci izolează și poate duce la mândrie**. Adevăratul ascetism nu înseamnă *a fugi de lume*, ci *a te lupta cu voia proprie* sub îndrumarea Bisericii.

***

## 2. Minunea: Lupul, Capra și Hrană Dăruită

**Context:** Sfântul Pavel trăia în adâncul Muntelui Latro, în locuri atât de izolate încât avea de-a face direct cu animalele sălbatice.

### Minunea Păcii cu Fiarele

Se povestește că, în timpul unei perioade de mare secetă și frig, Sfântul Pavel suferea cumplit de foame în pustia sa. El nu avea nicio sursă de hrană.

Într-o zi, un **lup** a venit la chilia Sfântului, nu pentru a-l ataca, ci purtând în gură o **capră sălbatică** pe care o vânase. Lupul a lăsat capra moartă la picioarele Sfântului și s-a retras în mod pașnic.

Sfântul Pavel a înțeles că această hrană venea de la Dumnezeu, prin mâna creaturii sălbatice. El a mulțumit și s-a rugat:

— Doamne, Tu ai îmblânzit gura leilor și a lupilor, și-i hrănești chiar și pe cei nevrednici ca mine!

În acea perioadă, **fiarele sălbatice** (urși, lupi) veneau la el nu ca la o pradă, ci ca la un **părinte**. Ele stăteau liniștite în jurul stâlpului său, fără a ataca oamenii care veneau să-l viziteze. Sfinții Părinți mărturiseau că natura se supune omului care și-a recâștigat **curăția lui Adam din Rai**.

> **Minunea Mărturisește:** Minunea arată că **sfințenia restabilește armonia pierdută la cădere**. Când omul ajunge la măsura desăvârșită, el nu mai este un dușman al naturii, ci un **prieten și stăpân binecuvântat**. Lupul aducând mâncare este un simbol al faptului că **Dumnezeu Se îngrijește de nevoile noastre materiale** în cele mai neașteptate moduri, atunci când ne dedicăm Lui în totalitate.

***

Doriți să aflați o scurtă rugăciune către Sfântul Cuvios Pavel din Latro?