Pomenirea Sfântului Eutihie, patriarhul Constantinopolului

 

Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia din părinți evlavioși și râvnitori pentru credință. Tatăl său era ofițer.
Odată, pe când Eutihie era copil și se juca cu alții de vârsta lui, jocul lor a fost acela de a scrie fiecare pe un zid numele lui iar alături ceea ce vor fi ei în viață. Când a venit rândul lui, Eutihie a scris: „Eutihie - Patriarh"!
În anul al treizecilea al vieții lui Eutihie a fost ales stareț al unei mânăstiri din Amasia. La vârsta de patruzeci de ani a fost trimis de mitropolitul Amasiei ca delegat al său la Sinodul al cincilea a toată lumea, ce s-a ținut în Constantinopol la anul 553.
La acel Sinod, Eutihie a strălucit ca un soare printre Părinții Sinodului și prin a sa mare învățătură și prin râvna pentru cele sfinte.
Când s-a adus în dezbaterea Sinodului dacă ereticii puteau fi dați anatemei după moartea lor, Eutihie a arătat că da, acest lucru se poate, în baza cuvintelor dumnezeiești de la Cartea a Treia a Regilor [sau Prima, după alte cronologii], III Regi 13, 1-8 și de la Cartea a Patra a Regilor [sau a Doua, după alte cronologii], IV Regi 23, 16.
Cu prilejul acelui sinod împăratul Iustinian și patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Împăratul căuta sfatul lui în multe împrejurări, iar patriarhul Mina l-a desemnat pe Eutihie ca succesor al său, implorându-l pe împărat cu limbă de moarte să împlinească neapărat această rugă a lui. Precum s-a și întâmplat.
Sfântul Eutihie a păstorit Biserica lui Hristos în pace timp de doisprezece ani. După acești ani diavolul a ridicat un război cumplit împotriva lui. Furtuna acestui război l-a ajuns și pe împăratul Iustinian însuși. Din înșelarea diavolului, împăratul a căzut în erezia monofizită, care învăța mincinos cum că în Domnul nostru, mai înainte de învierea Lui, s-ar fi aflat deja un trup incoruptibil căruia nu-i era cu putință să simtă foamea, setea, durerea sau oboseala.
Patriarhul Eutihie s-a împotrivit cu autoritate acestei erezii, din care cauză împăratul l-a exilat la mânăstirea lui cea dintâi. Acolo patriarhul Eutihie a rămas timp de alți doisprezece ani și opt luni.
El s-a arătat a fi făcător de minuni, căci îi vindeca pe oameni de felurite boli doar cu rugăciunea și prin ungerea cu untdelemn sfințit, împăratul Iustinian s-a pocăit de greșeala lui și a murit, iar după el a urmat Iustin care l-a rechemat pe Patriarh în scaunul lui de la Constantinopol, în care Sfântul a și rămas până la moartea lui, păstorind Biserica lui Dumnezeu cu pace.
Sfântul Patriarh Eutihie s-a strămutat la locașurile cele cerești în anul 582, aflându-se în al șaptezecilea an al vieții sale. El s-a făcut cetățean al împărăției celei veșnice a Stăpânului Hristos, pe Care L-a slujit cu cinste, cu credință și cu curaj de-a lungul întregii sale vieți.