Miercuri

 

Evanghelia de la Matei (Mt. 26, 6-16)

⁶ Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, ⁷ S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă. ⁸ Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? ⁹ Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. ¹⁰ Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. ¹¹ Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; ¹² Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. ¹³ Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. ¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, ¹⁵ A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. ¹⁶ Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Descoperim în fragmentul evanghelic de astăzi o frapantă contradicţie între preocupările celor din preajma Domnului Iisus Hristos. O femeie din popor a uns capul Mântuitorului cu mir de mare preţ. Gestul ei a fost explicat de Mântuitorul ca fiind pregătitor pentru înmormântarea Sa. Mai descoperim, în Evanghelia de astăzi, şi preocupările lui Iuda Iscarioteanul. Acest era viclean, dornic de câştig urât şi L-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu pentru treizeci de arginţi. Gestul lui a fost condamnat de Mântuitorul, de ceilalţi ucenici şi de întreaga lume.

Este interesant de observat că şi Simon-Petru L-a părăsit pe Mântuitorul, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta” (Matei 26, 72). După Înviere, Petru, spre deosebire de Iuda, care s-a spânzurat pentru a pune capăt disperării sale, a găsit puterea să se întoarcă şi să-şi ceară iertare pentru gestul său pripit şi necugetat. Astfel a ajuns unul dintre principalii propovăduitori ai învăţăturii creştine. Iuda a rămas o paradigmă a lăcomiei, a răutăţii şi a vicleniei, dar şi a consecinţelor acestora.

De astăzi începe drama Fiului lui Dumnezeu: multe va îndura Cel care nu a făcut nimănui niciun rău; va fi bătut Cel care nu a rănit pe nimeni; va fi lovit Cel care doar a iubit; va fi biciuit Cel care doar a mângâiat; va fi răstignit Cel care a adus pacea. Domnul Hristos urcă pe Golgota pentru păcatele mele, pentru păcatele tale, pentru păcatele noastre.

Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa mărturiseşte: „Lucrul lui Dumnezeu este de a dărui harul, iar al tău de a-l primi şi a-l păstra.”