Pilda: om„Haina murdară și Apa cea Vie”

 

---

 

Se povestește despre un ucenic care s-a dus la duhovnicul său în Ajunul Bobotezei și l-a întrebat:

— *Părinte, de ce trebuie să postim atât de aspru astăzi? Nu este de ajuns că ne bucurăm de praznicul ce vine?*

Bătrânul i-a răspuns:

— *Fiule, închipuie-te că ai fost invitat la nunta unui împărat mare. În drum spre palat, ai căzut într-o groapă cu noroi și haina ta cea albă s-a mânjit de sus până jos. Dacă te-ai prezenta așa în fața împăratului, el te-ar primi, dar tu te-ai simți oare bine în lumina palatului său, fiind atât de murdar?*

— *Nu, părinte, mi-ar fi tare rușine,* a răspuns ucenicul.

— *Ei bine,* a continuat bătrânul, *Ajunul Bobotezei este „râul de lacrimi” în care ne spălăm haina sufletului prin post și pocăință. Hristos vine la Iordan să sfințească apele pentru noi. Dacă noi nu ne curățim inima astăzi, mâine vom lua Agheasma Mare doar cu buzele, dar sufletul nostru va rămâne însetat. Postim astăzi pentru ca mâine să putem „gusta” cu adevărat din Lumina Lui fără să ne fie rușine de noroiul păcatelor noastre.*

---

### 🛡️ Minunea: Agheasma din deșert și sfințirea firii

O minune tulburătoare a fost consemnată în viața unui cuvios care trăia într-o zonă muntoasă și aridă, unde singura sursă de apă era o fântână veche, a cărei apă devenise sălcie și aproape de nebăut. 

În **Ajunul Bobotezei**, după ce a ținut post negru toată ziua, cuviosul a mers la fântână la miezul nopții. El știa din tradiția sfinților că în noaptea spre Bobotează, la ceasul în care Domnul a intrat în Iordan, toate apele pământului se sfințesc și capătă o putere neobișnuită. 

S-a rugat cu lacrimi, a făcut semnul Sfintei Cruci deasupra fântânii și a rostit: *„Vino, Doamne, și sfințește și această apă săracă!”*. În acea clipă, ucenicul care îl însoțea a văzut o lumină albăstruie coborând deasupra fântânii, iar apa, care era tulbure și urât mirositoare, a început să fiarbă ușor. 

Când au gustat-o, apa era mai dulce decât mierea și răspândea un miros de flori de câmp. Minunea cea mai mare a fost că acea apă, scoasă în Ajunul Bobotezei, **nu s-a stricat niciodată**, rămânând proaspătă ani de zile într-un vas de lut, vindecând pe toți cei bolnavi care veneau la coliba pustnicului. 

Această minune ne arată că **Agheasma Mare** nu este doar o apă simbolică, ci este o apă în care lucrează Însuși Duhul Sfânt, schimbându-i proprietățile și făcând-o nestricăcioasă.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

În această zi de Ajun, să ne amintim că postul nu este o pedeapsă, ci un mod de a face „loc” în noi pentru apa cea vie. Când stomacul este gol, sufletul se poate umple de Dumnezeu.

***

**Doriți să vă ofer și rânduiala corectă a consumării Aghesmei Mari? (Câte zile se ia, în ce ordine și care este rugăciunea care se rostește înainte de a o bea?)**