: „Comoara din grădina părăsită”

 

---

Se povestește că un om a moștenit o grădină veche, plină de mărăcini și pietre. Toți vecinii îi spuneau: *„Vinde-o, e doar pământ sterp, nu vei scoate nimic din ea!”*. Dar omul, simțind o chemare lăuntrică, a început să sape. Săpa zi de zi, sub arșiță și ploaie, deși nu găsea decât rădăcini uscate.

Într-o zi, sapă sa a lovit ceva dur. Era un cufăr vechi, plin cu pietre prețioase care străluceau mai tare decât soarele. Vecinii, uimiți, l-au întrebat: *„Cum de ai știut că e acolo?”*. Omul a răspuns: *„Nu am știut, dar am crezut că pământul care a fost odată binecuvântat nu poate rămâne dator celui care îl caută cu dragoste.”*

**Învățătura:** Grădina este istoria Bisericii, iar omul care sapă este Maica Makaria. Sfântul Efrem a fost „comoara” care a așteptat sub mărăcini 524 de ani. Dumnezeu nu lasă nicio jertfă în uitare; El doar așteaptă un suflet destul de răbdător care să „sape” prin rugăciune până la ea.

---

### 🛡️ Minunea Descoperirii: „Săpați aici!”

Minunea aflării moaștelor Sfântului Efrem (3 ianuarie 1950) este ea însăși una dintre cele mai mari minuni ale secolului XX.

**Contextul:** Maica Makaria restaurase singură chiliile ruinate ale vechii mănăstiri de pe Muntele Amomon (Grecia). Stând adesea pe dărâmături, simțea că locul este sfințit de sânge de martiri. Într-o zi, pe când se plimba prin curte, un gând puternic, ca o poruncă divină, i-a răsunat în minte: **„Sapă aici și vei găsi ceea ce cauți!”**.

**Momentul regăsirii:** A angajat un muncitor localnic, care era sceptic. Maica i-a indicat un loc lângă vatra veche a mănăstirii. După ce au săpat aproape doi metri, lopata a scos la iveală un craniu. În acea secundă, **o mireasmă de nedescris**, ca de flori rare și tămâie fină, s-a răspândit în toată zona, încât muncitorul a căzut în genunchi, tremurând.

**Sfântul își ia „revansa”:** Maica a curățat cu grijă osemintele și le-a așezat într-o firidă. În acea noapte, Sfântul i s-a arătat în vis, îmbrăcat în rasă neagră, înalt, cu barba neagră și ochii scânteind de o bunătate cerească. I-a spus: 

> *„Îți mulțumesc, Makaria! Numele meu este Efrem. Am fost ucis de turci pe 5 mai 1426, după opt luni de chinuri. M-au răstignit pe acest dud și m-au străpuns cu un tăciune aprins.”*

**Minunea continuă:** Pentru a confirma că el este cel găsit, a doua zi, o femeie bolnavă din satul vecin, care nu știa nimic despre săpături, a venit la mănăstire plângând și spunând că un călugăr necunoscut pe nume Efrem i s-a arătat în vis și i-a zis să vină la mănăstire pentru a se vindeca la moaștele sale proaspăt descoperite.

---

### 💡 Gând de final:

Sfântul Efrem cel Nou ne învață că **timpul nu există pentru Dumnezeu**. Ceea ce pentru noi sunt 500 de ani de uitare, pentru El este doar o clipă de așteptare până când noi, oamenii, devenim vrednici să primim din nou harul Său prin sfinții Săi.

***

**Doriți să vă pregătesc și o scurtă listă cu cele mai cunoscute minuni de vindecare săvârșite de Sfântul Efrem în ultimii ani?**