„Gheorghe și rodul ascultării”

 

---

Se spune că, pe când era tânăr începător, Sfântul Gheorghe a fost pus la încercare de un stareț foarte aspru. Acesta i-a dat o nuia uscată și i-a poruncit: *„Mergi și o plantează în munte, iar în fiecare zi să porți apă de la râu ca să o uzi, până când va înverzi!”*.

Deși râul era departe, iar soarele Ierihonului ardea necruțător, Gheorghe nu a cârtit. Mulți călugări treceau pe lângă el și zâmbeau ironic: *„Gheorghe, pierzi timpul! Lemnul uscat nu prinde rădăcini în piatră!”*. Dar sfântul le răspundea cu pace: *„Eu nu ud lemnul, ci ud ascultarea mea față de Dumnezeu.”*

După trei ani de trudă zilnică, minunea s-a produs: nuiaua uscată a odrăslit frunze verzi și a făcut flori binemirositoare. 

**Învățătura:** Această pildă ne învață că nicio muncă făcută cu smerenie și ascultare nu este în zadar. Dumnezeu nu privește la rezultatul exterior, ci la statornicia inimii. Ceea ce lumii i se pare „nebunie” sau „pierdere de timp”, în ochii lui Dumnezeu este sfințenie.

---

### 🛡️ Minunea: „Hrana trimisă de îngeri în vreme de restriște”

Cea mai cunoscută minune a Sfântului Gheorghe Hozevitul este legată de marea milostivire pe care o avea față de pelerini, chiar și atunci când mănăstirea nu mai avea nimic.

Se povestește că, într-o perioadă de mare foamete și invazii în Țara Sfântă, Mănăstirea Hozeva rămăsese fără nicio rezervă de hrană. Călugării erau deznădăjduiți, iar pelerinii care băteau la poartă plecau flămânzi. Sfântul Gheorghe, însă, le spunea fraților: *„Nu închideți porțile! Dumnezeu nu ne va lăsa.”*

Într-o seară, un grup mare de călători obosiți a sosit la mănăstire. Sfântul Gheorghe a mers la brutăria mănăstirii, unde nu mai era nici măcar un pumn de făină. S-a rugat cu lacrimi, făcând semnul Crucii peste cuptorul rece. Când a deschis ușa cuptorului, spre uimirea tuturor, acesta era plin cu **pâini proaspete, calde și aburinde**, care aveau un gust cum nu mai simțiseră niciodată. 

Deși au mâncat cu toții pe săturate, coșurile cu firimituri care au rămas erau mai multe decât pâinile inițiale. Prin această minune, Sfântul a arătat că pentru cel ce are credință, pustiul devine masă bogată, iar Dumnezeu hrănește pe robii Săi prin căi neștiute de oameni.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Sfântul Gheorghe Hozevitul ne învață că **rugăciunea este singura bogăție care nu se termină niciodată**. Chiar și în cele mai „pustii” momente ale vieții noastre, dacă avem curajul să chemăm numele Domnului, El va face să răsară viață acolo unde totul pare uscat.

***

**Știați că în peștera unde a trăit Sfântul Gheorghe Hozevitul s-a nevoit cu secole mai târziu și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, românul nostru? Doriți să vă povestesc despre legătura specială dintre acești doi sfinți?**