Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Simian, episcopul Persiei

 

În timpul împărăției răului împărat Sapor, acest Simeon a fost schingiuit pentru Hristos împreună cu încă alți doi presbiteri, Audel și Anania.
Eunucul împăratului, Ustazan, cel care mai întâi se lepădase de Hristos dar mai apoi, la mustrarea lui Simeon, se pocăise cu amar, fusese executat înaintea lor.
Împreună cu Simeon la locul de ucidere au mai fost duși încă o mie de creștini. Simeon în mod intenționat a rămas la urmă, ca să fie el cel din urmă dat morții. El a făcut aceasta ca să-i întărească pe creștini, ca nu cumva aceștia de frica morții să se lepede de Hristos.
Când presbiterul Anania și-a plecat capul pe butuc, tot trupul lui a tremurat. Fusik, un funcționar imperial, care în ascuns era și el creștin, a început să-l întărească pe Anania, zicându-i: „Nu te teme, părinte, ci închide doar ochii și fii tare și Domnul te va binecuvânta cu vedera Luminii celei cerești. " Zicând acestea, Fusik a fost imediat depistat ca fiind creștin și acuzat atunci pe loc în fața împăratului. Și Fusik și fiica lui, fecioara Askitria au fost munciți și omorâți în chinuri cumplite de însuși împăratul.
După ce Sfântul Simeon și-a văzut turma încheindu-și cu cinste viața pe acest pământ, i s-a tăiat și lui capul.
În următorul an, în Sfânta Vineri a Patimilor, a fost omorât pentru Hristos și eunucul iubit al împăratului, Azat, iar împreună cu dânsul, încă o mie de alți creștini.
După aceste ucideri împăratului i-a părut rău de eunucul lui iubit și a încetat să-i mai omoare pe creștini.
Toți acești mucenici și-au luat cu cinste cununa vieții între anii 341 și 344.