Duminica Pogorârii Sfântului Duh

 

Evanghelia de la Ioan (In 7, 37-53; In 8, 12)

³⁷ Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. ³⁸ Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. ³⁹ Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. ⁴⁰ Deci din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. ⁴¹ Iar alții ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? ⁴² N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din Betleem, cetatea lui David? ⁴³ Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El. ⁴⁴ Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. ⁴⁵ Deci slugile au venit la arhierei și farisei, și le-au zis aceia: De ce nu L-ați adus? ⁴⁶ Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește Acest Om. ⁴⁷ Și le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva ați fost și voi amăgiți? ⁴⁸ Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? ⁴⁹ Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată! ⁵⁰ A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: ⁵¹ Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi și nu știe ce a făcut? ⁵² Ei au răspuns și i-au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. ⁵³ Și s-a dus fiecare la casa sa. ¹² Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Duminica aceasta o numim Duminica Pogorârii Sfântului Duh, Duminica Cincizecimii, a Rusaliilor sau Duminica Mare. Şi, pe drept cuvânt, este o zi mare! Este ziua în care, prin Pogorârea Sfântului Duh, ia fiinţă Biserica creştină. Am putea spune că este ziua de naştere a Bisericii celei care este „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” – aşa cum afirmăm şi mărturisim în Simbolul de credinţă al Bisericii, sau Crezul Bisericii Ortodoxe.

Biserica – această instituţie divino-umană – este condusă de Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi are la bază poruncile divine ale Mântuitorului. Ne spune Hristos Domnul: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

Biserica îi cuprinde pe toţi creştinii botezaţi în nume- le Preasfintei Treimi, adică în numele lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh. Misiunea Bisericii este aceea de a propovădui învăţătura şi poruncile Domnului Iisus Hristos, de a proslăvi pe Dumnezeu şi de a îngriji de toţi cei care sunt în neputinţe trupeşti şi sufleteşti. Odorul cel mai de preţ al Bisericii sunt credincioşii ei. Prin Sfintele Taine, toţi credincioşii primesc harul mântuitor şi pornesc pe „calea cea îngustă” (Matei 7, 14) care duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. În Biserică ne naştem, prin Biserică ne ducem întreaga viaţă, din Biserică plecăm spre veşnicia lui Dumnezeu.

Părintele Constantin Galeriu aşa ne învaţă: „Biserica este icoana Preasfintei Treimi, este o unitate a comuniunii şi o unitate a dragostei.”