REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fîntul Mucenic Calinic s-a născut în părțile Ciliciei și a fost crescut în religia creștină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrșit, a văzut mulți oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos și trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înșelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare și aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcînd pe mulți elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăți și sate și propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omenești. P etrecînd el multă vreme acolo și ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîștigat lui Dumnezeu pe mulți. Apoi, fiind prins de cei necredincioși, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru și slujitor aprins al diavolilor, vrăjmașul lui Hristos și cumplit muncitor al creștinilor. Deci,...

  S fântul Calinic acesta s-a născut în Cilicia. El a fost crescut din cea mai fragedă vârstă întru credința creștină. Lepădând toate, el a ieșit la predicarea Sfintei Evanghelii. L a Ankira l-a arestat păgânul principe Sacerdos. Când Sacerdos l-a amenințat pe Calinic cu torturi și groază dacă nu va cădea să se închine la idoli, Sfântul Calinic i-a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând. " O sândindu-l la chinuri și torturi bestiale, principele a încălțat picioarele Sfântului cu încălțări de fier ce aveau cuie scoase pe dinăuntru și așa l-a fugărit pe ulițele cetății Gangra, căci nu a voit să-i facă acestea la Ankira de frica poporului, care văzând răbdarea minunată și puterea mucenicului, se convertea la Hristos în număr foarte mare. P e drumul de surghiun către Gangra soldaților din escortă li s-a făcut sete, dar apă nu era nicăieri. Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a scos apă dulce din stâncă. C ând au sosit la Ga...

  "Părintele Ilie Lăcătuşu a fost un model de desăvârșire creştină, de demnitate şi bunătate; era un sprijin şi reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj şi nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă şi nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos. Era un mare trăitor, trăia rugăciunea şi viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi ştiau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Şi ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tuşea (a şi murit de altfel după două luni) şi Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav şi cine ştie pe câţi alţii nu a mai hrănit? Această forţă...

 

   Doi monahi locuiau într-un loc şi s-a dus la dânşii un bătrân, ca să-i cerce şi a luat un toiag şi a început a sfărâma verdeţurile unuia. Fratele văzând, s-a ascuns până ce le-a sfărâmat pe toate. După ce a rămas o rădăcină, i-a zis bătrânului: - Părinte, de voieşti, las-o pe aceasta să o fierb şi să gustăm împreună. Atunci a pus bătrânul metanie fratelui, zicând: - Pentru nerăutatea ta, se odihneşte Duhul Sfânt peste tine, frate.

 De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lu...

  Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk este prăznuită pe 28 iulie. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este cunoscută și sub numele „Cea care arată calea” deoarece Maica Domnului ne arată calea mântuirii, indicând cu mâna dreaptă spre Fiul ei, Fiul lui Dumnezeu. Conform Tradiției Bisericii, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în timpul vieții pământești a Fecioarei Maria. S fântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, sugerează că icoana „Hodighitria” din Smolensk a fost pictată la cererea lui Teofil, prefectul Antiohiei. Din Antiohia, icoana sfântă a fost mutată la Ierusalim. De acolo, împărăteasa Evdochia a adus icoana la Constantinopol, iar Sfânta Împărăteasă Pulheria (sora împăratului) a așezat-o în biserica din Vlaherne, acolo unde era păstrat și Veșmântul Născătoarei de Dumnezeu (prăznuit pe 2 iulie). În 1046, împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1054) a căsătorit-o pe fiica sa Ana cu cnea...

  I coana Maicii Domnului „Umilenie” de la Diveevo este prăznuită pe 2 ianuarie (în ziua adormirii în Domnul a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), pe 19 iulie (în ziua prăznuirii aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov) și pe 28 iulie . Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie). El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa. C uviosul Serafim îi vindeca pe bolnavi prin ungerea cu ulei din candela ce o ținea mereu aprinsă înaintea icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. A ceastă icoană era numită de către Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tuturor bucuriilor”. S fântul Serafim a adormit în Domnul pe 2 ianuarie 1833 , în timp ce se ruga înaintea icoanei „Umilenie”. Părintele Nifon, egumenul mănăstirii, a dat icoana Maicii Domnului surorilor de la Mănăstirea Diveevo (pe care chiar Sfântul o întemeiase). Maicile au ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint și i-au construi...

  I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni pe vremea când se afla în biserica din orașul Grebensk (situat pe râul Chira, un afluent al Donului). Icoana a fost scoasă în întâmpinarea marelui cneaz Dimitrie Donskoi, pe când se întorcea din bătălia de la Kulikovo (1380). Î n anul 1471, după o campanie de succes împotriva orașului Novgorod, marele cneaz Ivan al III-lea Vasilievici a ctitorit Catedrala „ Adormirea Maicii Domnului” din Moscova, la Lubianka și a așezat în ea icoana Maicii Domnului „Grebenskaia”, pe care o avusese cu el în campanie. E l a ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint bătut cu pietre prețioase și a poruncit ca să se scrie un acatist în cinstea acesteia. Î n anul 1617, când biserica a ars, icoana a rămas, în mod miraculos, întreagă și nevătămată. I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este considerată ca fiind o imagine inversă (în oglindă) a i...

  I coana Maicii Domnului „Kostromskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost zugrăvită în anul 1672 pe peretele turnului de sud-vest al Mănăstirii Botezul Domnului ‒ Kostromskaia (Kostroma). Icoana Maicii Domnului „Kostromskaia” este o copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk. Î n ziua de 8 mai a anului 1779, Mănăstirea Kostromskaia a fost cuprinsă de un foc mare, fiind învăluit de flăcări și tot turnul de sud-vest. Deși focul atingea icoana, aceasta a rămas întreagă și nevătămată. D upă săvârșirea acestei minuni, în mănăstire a început să se prăznuiască anual icoana Maicii Domnului . Î n anul 1824, a fost zidită o biserică cu hramul icoanei Maicii Domnului „Kostromskaia”, chiar în turnul de sud-vest. Î n semn de recunoștință pentru minunile săvârșite înaintea icoanei, aceasta a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase . Î n anul 1920, Mănăst...

  I coana Maicii Domnului din Lavra „Sfânta Treime” ‒ Serghiev este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află pe catapeteasma Bisericii „Smolenskaia” (așezată în partea stângă a ușilor împărătești) din cadrul Lavrei „ Sfântul Serghie de Radonej ”. I coana s-a proslăvit prin minuni în anul 1730, atunci când un cântăreț căruia îi paralizaseră mâinile a primit vindecare după ce s-a rugat înaintea acesteia. Însăși Maica Domnului i s-a arătat bolnavului și l-a vindecat. Această vindecare minunată a fost confirmată de medici . I coana Maicii Domnului din Lavra „Sfânta Treime” ‒ Serghiev este o copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk.

  1 Fraților, bunăvoirea inimii mele și rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mântuiască. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoașterii a . 3 Deoarece, necunoscând ei dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și statornicească propria lor dreptate, nu s'au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Că sfârșitul b legii este Hristos, spre îndreptățire fiecăruia care crede. 5 Într'adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va'ndeplini, prin ea va trăi. 6 Dar dreptatea din credință spune așa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? - adică să-L coboare pe Hristos; 7 sau: Cine se va coborî întru adânc? - adică să-L ridice pe Hristos din morți! 8 Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta și'n inima ta - ceea ce'nseamnă cuvântul credinței pe care-l propovăduim. 9 Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, și'n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morți, te vei mânt...

  28 Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte și atât de înfricoșători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 29 Și iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă și Ție f , Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?“ 30 Și la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păștea. 31 Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci“. 32 Și El le-a zis: „Duceți-vă!“ Iar ei, ieșind, s'au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s'a repezit de pe stâncă'n mare și a pierit în apă. 33 Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus totul, și despre cele întâmplate cu demonizații. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. 1 Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace și a venit în cetatea Sa a .

  „Nu tot cel ce zice mie: Doamne, Doamne va intra întru Împărăția cerurilor” (Mat. 7, 21) Despre rugăciunea cea nedemnă și păcătoasă N u de mult eu am vorbit despre aceea, că mulți la rugăciune, arată răceală și trândăvie, se arată somnoroși, cască și se întind, sau îndeobște cată încoace și încolo, și vădesc un adevărat dispreț pentru rugăciune. A stăzi voi vorbi despre o altă greșeală, care încă se săvârșește între altele, și care este încă mai pierzătoare și mai primejdioasă, decât cea dinainte. M ulți adică arată la rugăciune multă râvnă, se pleacă adânc, chiar se aruncă cu fața la pământ, varsă călduroase lacrimi, suspină cu amar, întind mâinile, și vădesc multă ardoare; dar întrebuințează rău această căldură și sârguință spre dauna sufletului lor. Adică ei strigă la Dumnezeu nu pentru păcatele lor și-l roagă nu pentru iertarea greșelilor lor, ci îndreptează această râvnă a lor împotriva vrăjmașilor lor, plâng la Dumnezeu pentru pedepsirea și smerirea lor. E i fac asem...

  Ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? (Matei 8, 29) I ubiți credincioși, U na din învățăturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad și chinurile lui, de care și diavolii se tem și se cutremură. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvântului în părțile Gadarenilor, zis și Gherghesenilor, L-au întâmpinat doi oameni îndrăciți care ieșeau din morminte și erau foarte munciți. Diavolii care chinuiau pe acești oameni, văzând pe Mântuitorul, au strigat: Ce este nouă și Ție Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? S ă ne punem întrebarea de ce au zis diavolii "mai înainte de vreme?" Cum să înțelegem acest cuvânt? Iată cum. Dracii știau prea bine că la Judecata de apoi îi așteaptă osânda cea veșnică. D espre aceasta ne arată dumnezeiasca Scriptură, zicând: Căci dacă Dumnezeu, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruțat, ci legându-i cu le...

  F rați creștini, S ă nu trecem cu vederea tăcerea Domnului nostru Iisus Hristos față de nerecunoscătorii ghergheseni. Noi, din obișnuință, fără să ținem seama, ne supărăm pe aceia care sunt lipsiți de recunoștință față de binefacerile noastre. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că nerecunoștința este un păcat mare, cu prilejul vindecării celor zece leproși, despre care Sfântul Evanghelist Luca spune că, pe când Iisus, în drum spre Ierusalim, a trecut printr-un sat, l-au întâmpinat de departe și, ridicându-și glasul lor,au strigat: „Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi!“ (Luca 17, 13). Iisus, milostivindu-se, a zis către dânșii: mergeți la preoți și arătați-le mădularele voastre leproase; iar ei ascultând porunca, au mers la preoți însă, mai înainte de a ajunge la preoți, pe cale, s-au vindecat. După aceasta numai unul dintr-înșii, care era samarinean, s-a întors îndată la Iisus Hristos și căzând cu fața la picioarele Lui, i-a mulțumit. Atunci Iisus a mustrat păcatul n...

  F rați creștini, P recum doctorul iscusit, cu cât cercetează mai mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupești, tot așa și creștinul cucernic, cu cât cunoaște mai mult învățăturile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri și mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. Pentru aceasta Domnul Iisus a poruncit iudeilor să cerceteze dumnezeieștile Scripturi, fiindcă ele cuprind mărturii despre Dânsul, zicând: „Voi cercetați Scripturile, căci socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și tocmai ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39). Proorocul și împăratul David fericește pe aceia care, din toată inima, căutând să învețe cele despre Dumnezeu, cercetează dumnezeieștile Lui învățături, zicând: „Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor“ (Psalm 118, 2). O astfel de cercetare luminează mintea spre cunoștința faptelor bune și a celor rele și încălzește sufletul spre iubirea lui Dumnezeu și a Împărăției...

 Una din învățăturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad și chinurile lui, de care și diavolii se tem și se cutremură. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvântului în părțile Gadarenilor, zis și Gherghesenilor, L-au întâmpinat doi oameni îndrăciți care ieșeau din morminte și erau foarte munciți. Diavolii care chinuiau pe acești oameni, văzând pe Mântuitorul, au strigat: Ce este nouă și Ție Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?

  „Ne rugăm ca Mântuitorul Iisus Hristos să răsplătească strădania lor și jertfa pe care au făcut-o într-o perioadă deosebit de grea, și unul și celălalt, întru slujirea Bisericii”, a spus PS Timotei Prahoveanul sâmbătă, la slujba de pomenire oficiată pentru Patriarhii Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Comemorarea lor a fost făcută sâmbătă întrucât ambii au trecut la cele veșnice pe final de iulie: Patriarhul Iustin în 31 iulie 1986 iar Patriarhul Teoctist în 30 iulie 2007. „Îi pomenim pe amândoi și pentru că ei s-au cunoscut, s-au întâlnit și au avut același drum de slujire al Bisericii”, a menționat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Preasfinția Sa a amintit că ei sunt pomeniți la fiecare Liturghie dimpreună cu ceilalți trei înaintași: patriarhii Miron, Nicodim și Justinian. „Ei sunt pomeniți la toate altarele lor românești din țară și străinătate. Sunt pomeniți de către mănăstirile unde au fost ctitori restauratori, și unul și celălalt, în perioade grele”. PS Tim...

  Părintele Nicolae Steinhardt a fost comemorat luni la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, la împlinirea a 102 ani de la naștere. Manifestările fac parte din cadrul Zilelor Culturii și Spiritualității, organizate de așezământul monahal în perioada 23-29 iulie.   Părintele Nicolae Steinhardt va fi comemorat luni la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, la împlinirea a 102 ani de la naștere. Manifestările fac parte din cadrul Zilelor Culturii și Spiritualității, organizate de așezământul monahal în perioada 23-29 iulie.  S-a născut la  29 iulie   1912  în comuna Pantelimon de lângă București, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie  evreiască . Tatăl său, inginerul și arhitectul  Oscar Steinhardt , era directorul fabricii de mobilă și cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la  Primul Război Mondial , fiind rănit la  Mărăști  și decorat cu ordinul  Virtutea Militară .