REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  --- Coroana Ortodoxă: Restaurarea Spiritului bizantin în Inima lumii moderne Există momente în istoria mântuirii când timpul pare să se oprească pentru a cere socoteală memoriei. Astăzi, într-o epocă a fragmentării și a relativismului, a vorbi despre **„Coroana Ortodoxă”** nu este un exercițiu de nostalgie istorică, ci un act de rezistență spirituală. Este chemarea de a reface arhitectura sufletului ortodox la standardele de aur dinaintea căderii Constantinopolului din 1453. ### 1. Dincolo de ruine: Ce am pierdut în 1453? Căderea „Cetății” nu a fost doar o înfrângere militară, ci o fractură a universului creștin. Atunci, Coroana Ortodoxă — care nu era doar un obiect de metal prețios, ci simbolul **Simfoniei** dintre Stat și Biserică, dintre pământ și cer — a fost retrasă din văzul lumii. Standardele de atunci nu se refereau la bogăția materială, ci la **standardul teologic al Sintezei**: o cultură în care totul, de la filosofie la artă și de la lege la viața de zi cu zi, era sfin...

 

  ---   Se spune că într-o mică biserică de țară, în ziua de **Odovanie a Nașterii Domnului**, un tânăr ucenic îl ajuta pe bătrânul paroh să strângă podoabele de sărbătoare. Tânărul era trist și, în timp ce stingea ultimele lumânări, a întrebat: — *Părinte, de ce trebuie să se termine totul atât de repede? Timp de o săptămână am cântat colinde, am avut biserica plină și am simțit că cerul este aproape. De mâine, oamenii se vor întoarce la grijile lor, bradul va fi aruncat, iar lumina pare că se stinge. De ce „dăm înapoi” praznicul astăzi?* Bătrânul preot nu i-a răspuns imediat. L-a rugat pe ucenic să ia o lumânare aprinsă de la icoana Nașterii și să iasă afară, în vântul tăios al serii de decembrie. — *Încearcă să duci această lumină până la casa văduvei de la marginea satului fără să se stingă*, i-a spus preotul. Ucenicul a plecat, protejând flacăra cu palmele, mergând cu pași mici și atenți. S-a luptat cu vântul și cu frigul, dar a reușit să ajungă și să aprindă candela bătr...

  Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea ...

  30 Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească. 33 Dar El, întorcându-se și privind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor“. 34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 1 Într'adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care ne'ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârșiți pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n'ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n'ar mai avea nici o conștiință a păcatelor? 3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor, 4 și aceasta, pentru că-i cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele. 5 Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă și prinos n'ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; 6 arderi-de-tot și jertfe pentru păcat nu Ți-au plăcut. 7 Atunci am zis: Iată, vin! - scris este despre mine în sulul cărții -, ca ...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... L uminându-ți-se sufletul cu Luminările Celui Ce ne-a Strălucit nouă din Fecioara, ai strălucit în fapte bune, ceea ce ești vrednică de laudă. Că împărțind pe pământ avuția cea stricăcioasă, ai îngrămădit comoară de avuție cerească și în sihăstrie ai strălucit lămurit. Pentru aceasta cu dragoste te cinstim pe tine, Preacuvioasă Melania.

  Tropar Sfintei Cuvioase Melania Romana, glasul al 8-lea: Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Melania, duhul tău. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ntunecat fiind de întunericul patimilor, luminându-mă, curățește-mă Iubitorule de oameni, cu rugăciunile cele purtătoare de lumină ale Cuvioasei Tale Melania; și vrând să o laud pe dânsa, dăruiește-mi cuvânt. Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u înflăcărare ai urmat Celui Ce pentru tine a răbdat de bunăvoie răstignirea și purtându-ți crucea, preafericită, cu osârdie pe umărul tău ai păzit îndreptările Sale. Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumn...

  Glasul 8 Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Melania, duhul tău.

  N u se fălește Roma, cetatea cea mare, cea prea strălucită și mult vitează, nici se înalță și se cinstește atâta pentru frumusețea locului, pentru biruințele ei, pentru vechimea și pentru alte covârșiri, cât se slăvește după vrednicie și după cuviință se împodobește, pentru sfinții robi ai Stăpânului Hristos, cuvioșii și mucenicii care, cu fapte bune, au petrecut și s-au luptat bărbătește cu vrăjmașul și au defăimat dezmierdările trupești și toată desfrânarea, făcându-se celor mai de pe urmă pildă de petrecere îmbunătățită. Chiar și femeile, care sunt firi neputincioase, au săvârșit de-a pururea pomenitele nevoințe vitejești și strălucite biruințe. Dintre acestea una este și Sfânta Melania, care a odrăslit din părinți creștini drept-credincioși și a fost nepoata Sfintei Melania, aceea ce se zicea bătrână, care a cercetat în muntele Nitriei pe mulți sfinți părinți și multora a slujit din averea sa. Î n sfânta cetate a Ierusalimului, sârguindu-se treizeci și șapte de ani, ca Avr...

  S fânta Melania prea bogată a fost, D ar aurul ei tot l-a împărțit săracilor. E a imensa-i bogăție săracilor o a risipit, S pre câștigarea Împărăției Cerurilor. C el ce negustorește al lui aur bine î nsutit primește de la Dumnezeu, C ine înțelept cheltuiește a lui bogăție, V rednic se face Împărăției Cerurilor. E vlavioasa Melania, prea bogată, s ăracă s-a făcut, E a în lume nu L-a avut scump d ecât pe Hristos Dumnezeu; E a avându-L pe el, fără aur, prea bogată a fost, E a a zis: «Mi-ajunge mie Hristos Dumnezeu!» M elania, bunul medic, pe mulți a vindecat, P e Domnul lăudând până la ultima ei suflare.

  E a s-a născut la Roma din părinți evlavioși și foarte bogați. Ea a fost silită de părinții ei să se căsătorescă cu un tânăr nobil, de condiția ei, pe nume Apinian. L a nașterea celui de al doilea copil însă ea s-a îmbolnăvit foarte grav, ceea ce a determinat-o să îi arate soțului ei că ea se va vindeca numai dacă el făgăduiește că vor trăi împreună doar ca frate și soră. Soțul ei a făgăduit, iar Cuvioasa Melania, din prea plinul bucuriei inimii, s-a însănătoșit desăvârșit. A șa binevoind Domnul, El la timpul de El rânduit i-a chemat la Sine pe cei doi copii ai lui Apinian și Melaniei. Atunci ei au hotărât să vândă toate imensele lor proprietăți și au împărțit banii săracilor, bisericilor și mânăstirilor. E i au călătorit în multe țări și cetăți, făcând pretutindeni bine din bogățiile lor. Ei au cercetat pe vestiții Sfinți Părinți din toată pustia egipteană, învățând mult și zidindu-se sufletește din convorbirile cu ei. Î n tot acel timp, Cuvioasa Melania postea foarte stri...

  E ste nesfârșit șirul mucenicilor din populația daco-romană de pe malurile Dunării care s-au împărtășit devreme de harul sfințeniei creștine cu prețul sângelui lor. Dintre aceștia, unii s-au învrednicit de slujire bisericească înaltă, ca episcopi, preoți sau diaconi, iar alții au ajutat pe frații lor de credință în slujiri mai modeste, dar folositoare mântuirii lor. Astfel, unii citeau din cărțile sfinte la slujbele bisericești, iar alții, dăruiți cu o putere deosebită, înlăturau duhurile rele ce stăpâneau pe unii creștini. Aceștia purtau numele de exorciști și aveau un rol mare în pregătirea celor care doreau să primească botezul creștin, citind rugăciunile de lepădare și de alungare a duhurilor rele din trupurile și sufletele lor, ceea ce astăzi face preotul, căci nu se mai folosesc exorciștii 1 . E i luau deci parte cu multă râvnă și cu evlavie la lucrările sfinte din biserică, iar în timpul prigoanei împăratului Dioclețian, mulți au înfruntat cu curaj și lepădare de sine s...

  ---  Odovania Nașterii Domnului: Când Sărbătoarea se mută din Biserică în Inimă Astăzi, pe **31 decembrie**, Biserica Ortodoxă prăznuiește **Odovania Nașterii Domnului**. Deși pentru lumea civilă această zi este marcată de freamătul pregătirilor pentru Revelion, pentru creștinul ortodox ea reprezintă un popas de liniște și mulțumire, fiind ultima zi în care ne mai putem bucura de rânduiala liturgică a Crăciunului. ### Ce reprezintă „Odovania”? Cuvântul **Odovanie** (din slavonul *otdanie*) s-ar traduce prin „restituire” sau „dat înapoi”. Este un termen liturgic care desemnează sfârșitul perioadei de prăznuire a unui mare praznic împărătesc.  Dacă la 25 decembrie am prăznuit evenimentul istoric al Nașterii, astăzi „restituim” sărbătoarea lui Dumnezeu, aducându-I mulțumire pentru harul revărsat asupra noastră. Este ziua în care la slujbe se cântă pentru ultima dată troparele și condacul Nașterii, amintindu-ne că: **„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște...”**....

  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj video cu ocazia Anului Nou 2026 și al Sărbătorii Botezului Domnului. „Cu prilejul Anului Nou 2026 și al Sfintei Sărbători a Botezului Domnului, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și fericire, pace și bucurie dimpreună cu tradiționalul salut:  La mulți ani! ”, a spus Patriarhul României. Anul 2026 a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română drept Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame).Sursa: Basilica.ro