Balada Sfinților Brâncoveni
---
Balada Sfinților Brâncoveni
În vremuri de tristețe, de greu și amar,
Când tronul strămoșesc era un altar,
Domnitorul Brâncoveanu, cu sufletul plin,
Păzea legea țării și-al Domnului destin.
La Constantinopol, un pașă viclean,
Îi cere credința, îi vrea pe-al său plan.
„Lepădați-vă de Hristos, de Cruce și de Legi,
Și-n schimb veți avea averi și-ale lumii prețuiri!”
Dar domnul nu vrea, și-n inima sa,
Eram mai puternic decât o sabie.
„Bogăția-i o umbră, puterea-i un fum,
Calea spre veșnicie e un singur drum.”
Și-au luat patru fii, ca flori din grădină,
Constantin, Ștefan, Radu și Matei,
Și-au stat toți în lanțuri, toți la fel de tineri,
Și mama, Maria, s-a rugat pentru ei.
Și le-au spus să aleagă, să fie viteji,
Să lase credința, și-n schimb să aibă averi.
Dar cel mai mic, Matei, cu ochii-n lacrimi,
A strigat: „Eu vreau pe Hristos, vreau să fiu cu Tine!”
Și domnul s-a bucurat de-a fiului grai,
Și-a spus: „Voi fi cu voi, pe-același drum spre Rai.”
Și a căzut capul, și-alături de el,
S-au dus toți copiii, spre cerul cel sfânt.
Și a murit domnul, și-a murit cei patru fii,
Pentru Hristos și pentru credință,
Și-au lăsat în urmă un mare cuvânt:
"Suntem creștini și nu ne vom schimba!" AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 15
08.2005
Și astăzi, când trecem pe la poarta lor sfântă,
Să ne amintim de-al lor chip de credință,
De jertfa ce-au pus-o la temelia țării,
Și de a lor viață, ce-a fost ca o carte.
---

Comentarii
Trimiteți un comentariu