REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

 Amurgul se lasa precum o cortină roşie peste oraşul cu clădiri înnegrite de smog, iar forfota începu odată cu încheierea programului de lucru. Letiţia ieşi în grabă pe uşa biroului din mahon, schiţând un zâmbet amabil către ceilalţi colegi. Ştia că amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umăr geanta neagră din lac, cu două barete prinse în clame de metal, iar pe celălalt braţ trenciul cambrat de culoare cenuşie. Era o fire veselă şi degajă un aer boem moştenit de la tatăl ei pictor. Ridică mâna încinsă de un ceas auriu cu cadranul modern, pătrat, şi îşi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipă scurgerea timpului. Oh, dacă ai putea opri timpul în loc, gândi ea. Se duse către fereastră întredeschisă de unde se iţea o lumină obscură în holul lung al clădirii şi zări copacii ce erau goliţi de frunze iar crengile jilave de burniţa de toamnă târzie. La colţul străzii văzu un bătrân în straie ponosite care cerea mila trecătorilor. Letiţia se întrebă:

 Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut învia

  24 Și venind ei în Capernaum, s'au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dajdia?“ 25 „Ba da“, a zis el. Și intrând El în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce părere ai, Simone?: Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor, sau de la străini?“ 26 El I-a zis: „De la străini“. Iar Iisus i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiți. c 27 Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undița, ia peștele care va ieși întâi și, deschizându-i gura, vei găsi un statir d . Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine și pentru tine“. 1 În ceasul acela s'au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăția cerurilor?“ 2 Și El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor a . 4 Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru îm

Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 30 Dar vă rog, fraților, pentru Domnul nostru Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului, ca împreună cu mine să vă luptați în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să scap de necredincioșii din Iudeea și ca slujirea mea la Ierusalim să fie bineprimită de către sfinți, 32 așa ca prin voia lui Dumnezeu să vin la voi cu bucurie și'n mijlocul vostru să-mi iau oarecare odihnă i . 33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toți. Amin! A liluia, al Tuturor Sfinților, glasul al 4-lea (Psalm 33: 16, 18) Stih 1: Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit și din toate necazu

  Glasul 2 Pe cea întru rugăciuni... Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetății tale și vistierie de bunătăți neîmpuținată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Feci oară.

Tropar la Praznicul așezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea: N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. F ăclie de lumină arătătoare și neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C a și cu o putere și legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău Brâu, duho

  Glasul 8 Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare mi lă.

  C institul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tînăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "tîrgul de aramă". După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul și rudele lui aveau mîhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea. O dată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunîndu-i că de se va pune pe dînsa Brîul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, și îndată împăratul a rugat pe patriarh și a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul și s-a aflat întreg cinstitul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici cîtuși de puțin vătămat de vechimea vremii, și l-a sărutat pe e

  După cinstita ei Adormire, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dat brâul ei Sfântului Apostol Toma. Brâul mai târziu a ajuns la Constantinopol și s-a păstrat într-o răcliță pecetluită la Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o întemeiase împărăteasa Pulheria. Această sfântă răcliță nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Soția împăratului Leon, Zoe, s-a îmbolnăvit psihic și în urma unei vedenii cerești, ea a dorit să se așeze peste ea brâul Maicii Domnului care se afla la Vlaherne. Împăratul l-a rugat pe Patriarh și așa sfânta răcliță s-a deschis. Apoi, cu rugăciune, ea a fost scoasă și pusă peste împărăteasa care cumplit se chinuia. Ea s-a vindecat imediat, în prezent, o parte a cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia, căci vindecându-se prin atingerea lui fiica împăratului Roman și apoi căsătorindu-se ea cu împăratul georgian Abuchaz, ea a luat cu ea, în noua ei patrie, o parte din cinstitul Brâu. La porunca Țarului rus Alexandru I,

 

   Un boier şi-a invitat într-o zi toţi slujitorii la palatul său. Cu ocazia petrecerii pe care avea să o facă în cinstea aniversării sale, boierul le-a cerut slujitorilor să umple fântâna care secase din curtea palatului său. Unii au cărat apă cu ulcelele, alţii cu butoaiele, fiecare după modul în care îşi iubea stăpânul. La finalul petrecerii, boierul le-a cerut slujitorilor să treacă pe la vistiernicul sau cu vasul în care a adus apa la palat, pentru a fi umplut cu aur. Mulţi şi-au reproşat că nu au dus apă cu un vas mai mare.

 Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vâr

  23 În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, și L-au întrebat, 24 zicând: „Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soție pe femeia lui și să-i ridice urmaș fratelui său. 25 Dar la noi erau șapte frați; și cel dintâi s'a însurat și a murit fără să aibă urmași, lăsând pe femeia sa fratelui său; 26 asemenea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea; 27 și în urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? că toți au avut-o de soție“. 29 Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. 30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n'ați citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viilo

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 12 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales între voi, întru sfințenia și curăția care vin de la Dumnezeu, nu întru înțelepciune pământească c , ci întru harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că ne veți înțelege pe de-a'ntregul, 14 după cum în parte ne-ați și înțeles, anume că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi veți fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus. 15 Cu această încredințare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveți un al doilea har e , 16 și pe la voi să trec în Macedonia, și din Macedonia să vin iarăși la voi, și de voi să fiu însoțit în Iudeea. 17 Așadar, dacă aceasta am plănuit, pur

  a. Viața A cest ierarh sfânt al Bisericii Ortodoxe Române era de loc din ținutul Sucevei. Părinții săi se numeau Gheorghe și Anastasia. El a intrat în obștea Mănăstirii Râșca, ajungând mai târziu egumen la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Cetatea Neamțului și la Mănăstirea Secu. Între anii 1667–1674 a fost episcop de Huși; apoi episcop de Roman, până în anul 1685, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat lângă biserica Mănăstirii Secu. Viața sa, atât de sfântă, ne rămâne în mare parte necunoscută, fiind ascunsă în Hristos. Cel dintâi care l-a făcut cunoscut și l-a cinstit ca sfânt a fost Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei. b. Fapte și cuvinte de învățătură 1. Cuviosul Ioan de la Râșca, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”, cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerețe la viața călugărească, având ca dascăl și povățuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen și duhovnic. De la el a învățat cunoștința cărții, iar de la cuvioșii du

  O crotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toți oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele și auzi plânsul și suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu și eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună și milostivă, nu mă disprețui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluiește-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc și întoarce pe drumul cel drept blestematul și rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă și ține-mă sub acoperământul tău acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

  O , Cuvioase și de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguință te rugăm, înalță mâinile tale pentru noi, păcătoșii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedespărțită să fie de mănăstirea ta; și sa ne dea nouă putere și tărie asupra vrăjmașilor sufletești, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoșatei Judecăți să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine și fiii pe care mi i-ai dat! și cunună de biruință de la biruitorul vrăjmașilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, și moștenirea bunătăților veșnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, și prin milostiva ta mijlocire și ocrotire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă