Denia din Sfânta și Marea Miercuri: Ungerea din Betania și trădarea lui Iuda – Lumini și umbre ale iubirii și lăcomiei

  

În Sfânta și Marea Miercuri, pe măsură ce Săptămâna Patimilor își continuă cursul solemn, Biserica Ortodoxă ne cheamă la o nouă Denie, o slujbă de priveghere ce ne aduce înaintea ochilor duhovnicești două evenimente cruciale, contrastante și profund semnificative din ultimele zile ale vieții pământești a Mântuitorului: **ungerea cu mir a lui Iisus în Betania** (Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9; Ioan 12:1-8) și **înțelegerea trădării lui Iuda Iscarioteanul** (Matei 26:14-16; Marcu 14:10-11; Luca 22:1-6).

Aceste două scene, juxtapuse în cadrul Deniei, ne dezvăluie două atitudini diametral opuse față de Hristos: **iubirea devotată și jertfitoare**, reprezentată de femeia anonimă, și **lăcomia meschină și trădătoare**, întruchipată de Iuda.

**Ungerea din Betania: parfumul iubirii jertfitoare**

Evangheliile ne relatează cum, aflându-se Iisus în casa lui Simon Leprosul din Betania, o femeie a venit cu un vas de alabastru plin cu mir de nard curat, de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, în timp ce ședea la masă. Acest gest, aparent extravagant, a stârnit indignarea unora dintre ucenici, în special a lui Iuda, care a motivat obiecția prin posibilitatea vânzării mirului și a folosirii banilor pentru săraci.

Însă Iisus a apărat acțiunea femeii, spunând: „De ce necăjiți pe femeie? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Căci ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, s-a pregătit pentru îngropare. Adevărat vă spun vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ceea ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”

Acest episod ne dezvăluie profunzimea iubirii și a devotamentului sincer față de Hristos. Femeia, recunoscătoare pentru binefacerile primite sau intuind apropierea patimilor Sale, a oferit ceea ce avea mai prețios, fără a se gândi la valoarea materială, ci la onoarea și dragostea pe care dorea să i le arate Domnului. Gestul ei profetic de ungere pentru îngropare prefigurează jertfa supremă a lui Hristos și ne îndeamnă să ne exprimăm iubirea față de El prin fapte concrete, chiar dacă acestea pot părea iraționale sau costisitoare pentru alții.

**Înțelegerea trădării lui Iuda: prețul lăcomiei și al întunericului**

În contrast izbitor cu gestul plin de iubire al femeii, Evangheliile ne relatează cum Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece ucenici, s-a dus la arhierei și le-a spus: „Ce vreți să-mi dați și eu vi-L voi da pe El?” Și ei i-au pus treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe El.

Motivul trădării lui Iuda este complex, dar lăcomia de bani joacă un rol central. Dezamăgit probabil de lipsa unei împărății pământești a lui Hristos și stăpânit de un egoism meschin, Iuda a ales să-L vândă pe Învățătorul său pentru o sumă derizorie. Acest act întunecat marchează un punct culminant al răutății umane și ilustrează puterea distructivă a iubirii de argint.

Trădarea lui Iuda ne avertizează asupra pericolului de a pune valorile materiale mai presus de cele spirituale, de a ne lăsa stăpâniți de lăcomie și de a ne îndepărta de Hristos pentru câștiguri efemere. Ea ne amintește că chiar și cei care sunt aproape de Domnul pot cădea în păcatul trădării dacă nu veghează asupra inimii lor.

**O chemare la discernământ și la alegere**

Denia din Sfânta și Marea Miercuri ne pune în fața acestei alegeri cruciale: pe cine slujim cu adevărat? Urmăm exemplul femeii care și-a revărsat iubirea fără rezerve asupra lui Hristos, sau ne lăsăm stăpâniți de lăcomie și egoism, asemenea lui Iuda?

Această seară sfântă ne îndeamnă la discernământ, la o analiză profundă a motivațiilor noastre și a valorilor care ne ghidează viața. Suntem chemați să ne deschidem inimile pentru iubirea jertfitoare a lui Hristos și să ne ferim de întunericul lăcomiei și al trădării. Prin contemplarea acestor două scene puternice, să ne întărim hotărârea de a-L urma pe Domnul cu devotament sincer, pregătindu-ne pentru evenimentele culminante ale Patimilor Sale, care ne-au adus nouă mântuirea.