Pomenirea Sfântului și de Dumnezeu văzătorului Moise

 

Moise a fost marele conducător al vechiului popor al lui Israel, care l-a eliberat pe el din robia egipteană. El a fost dătător de lege în Israel.
El s-a născut în Egipt cam pe la anul 1550 înainte de Hristos. Până la vârsta de patruzeci de ani el a trăit la curtea lui Faraon ca fiu al fiicei acestuia; timp de alți patruzeci de ani, el a dus viață de păstor de turme contemplând cu inima pre Dumnezeu și a Lui zidire; iar timp de încă alți patruzeci de ani el a fost conducătorul și legiuitorul lui Israel, ducându-l prin pustie până la Pământul Făgăduinței.
El a văzut de sus de pe o culme Pământul Făgăduinței, dar în el Dumnezeu nu i-a îngăduit să intre, pentru că a păcătuit odată împotriva Lui (Numerii 20:12). ["Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: «Pentru că nu M-ați crezut, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veți duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau. » " Moise și Aaron se îndoiseră înaintea poporului, dacă le vor putea scoate apă din stâncă, zicându-le: Ascultați, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? (Numerii 20:10). Pe când Domnul le poruncise lui Moise și lui Aaron să grăiască chiar stâncii înaintea poporului și ea va da apă: Și a grăit Domnul cu Moise și a zis: "Ia toiagul și adună obștea, tu și Aaron, fratele tău și grăiți stâncii înaintea lor și ea vă va da apă și le veți scoate apă din stâncă și veți adăpa obștea și dobitoacele ei (Numerii 20:8. " După cum a și fost. ]
Moise s-a săvârșit din viață în vârstă fiind de una sută și douăzeci de ani.
Ca făcător de minuni, el este o mai înainte închipuire a lui Hristos, după interpretarea Sfântului Vasile cel mare.
El a venit din cealaltă lume la Muntele Tabor și a șezut de o parte a Domnului, la Schimbarea la Față, grăind cu el, de cealaltă parte aflându-se Sfântul Proroc Ilie.
După mărturisirea Sfântului Ioan Scărarul [sau Sinaitul], el s-a înfățișat și monahilor de la mânăstirea din Muntele Sinai. (Vezi ziua de 30 martie a Proloagelor de la Ohrida, voi I.)