Marcu 5, 22-24, 35-43; 6, 1

 

²² Și a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; și, văzându-L, I-a căzut la picioare ²³ și L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino și pune-Ți mâinile pe ea, ca să scape și să trăiască“. ²⁴ Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma și-L îmbulzea.

³⁵ În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învățător?“ ³⁶ Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ ³⁷ Și n'a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele lui Iacob. ³⁸ Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. ³⁹ Și intrând, le-a zis: „De ce vă tulburați și plângeți? Copila n'a murit, ci doarme“. ⁴⁰ Și ei Îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce erau cu Dânsul și a intrat unde era copila. ⁴¹ Și apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuiește: „Fiică, ție-ți zic, scoală-te!“ ⁴² Și de'ndată s'a sculat copila și umbla, că era de doisprezece ani. Și au fost cuprinși de uimire, de mare uimire. ⁴³ Și El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a spus să-i dea copilei să mănânce.

¹ Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.