ÎNCHINAREA SFÎNTEI CRUCI
Evrei 10, 19-31
19 Prin urmare, fraților, având noi îndrăznire să intrăm în altarb prin sângele lui Hristos, 20 pe calea cea nouă și vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmăc, adică prin trupul Său, 21 și având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinței, stropindu-ne inimile spre curățire de toată conștiința cea rea și spălându-ne trupul cu apă curată; 23 să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit; 24 și unii către alții să luăm seama spre a ne îndemna la iubire și la fapte bune; 25 să nu ne părăsim propria noastră adunare, așa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeți că Ziua aceea se apropie. 26 Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate, 27 ci o'nfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici. 28 Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori; 29 cu cât mai aspră credeți voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și I-a nesocotitd sângele testamentului prin care s'a sfințit, și a batjocorit Duhul harului? 30 Căci noi Îl cunoaștem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Și încă: Domnul va judeca pe poporul Său. 31 Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului- Ioan 11, 27-57
27 Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“ 28 Și zicând aceasta, s'a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă“. 29 Aceea, de cum a auzit, s'a sculat degrabă și a venit la El. 30 Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iar Iudeii care erau cu ea în casă și o alinau, văzând-o pe Maria că s'a sculat degrabă și a ieșit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. 32 Deci, Maria, când a venit unde era Iisus și L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit“. 33 Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul și S'a tulburat întru Sine. 34 Și a zis: „Unde l-ați pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino și vezi“. 35 Iisus a lăcrimat. 36 Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“ 37 Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca și acesta să nu moară?...“. 38 Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră, și o piatră era așezată pe ea. 39 Iisus a zis: „Ridicați piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi...“. 40 Iisus i-a zis: „Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ 41 Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Părinte, mulțumescu-Ți că M'ai ascultatd; 42 Eu știam că Tu întotdeauna Mă asculți, dar de dragul mulțimii care stă'mprejur am zis, ca să creadă că Tu M'ai trimis“. 43 Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“ 44 Și a ieșit mortul, legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză; și fața lui era înfășurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“ 45 Atunci mulți din Iudeii care veniseră la Maria și au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s'au dus la farisei și le-au spus cele ce a făcut Iisus. 47 Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; 48 dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul...“. 49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereue, le-a zis: „Nu știți nimic; 50 nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. 51 Dar pe aceasta n'a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam - 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53 Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într'un ținut aproape de pustie, într'o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. 55 Iar Paștile Iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s'au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. 56 Deci Îl căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveți? Oare nu va veni la sărbătoare?...“. 57 Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci că, dacă va ști cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă.Celui-Viu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu