Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Mamant

 

Sfântul Mamant în temniță s-a născut,
Înrudindu-se cu Hristos din întâia lui zi.

Ai lui tată și maică, lui Hristos mucenici,
Întru al temniței întuneric se aflau
Când s-a născut copilul.

Tânărul Mamant singur cincisprezece ani orfan a trăit
Întru această temniță care este lumea.

Mângâierea lui și lumina lui
Strălucit-au pe a lui față doar din Fața lui Dumnezeu:
Fața lui Hristos fostui-a lui lumină,
Mângâiere, împlinire și îndestulare.

Mamant sfântul tânăr pe Domnul Hristos L-a slăvit,
El L-a slăvit cu fapta și cu cuvântul,
Cu rugăciunile duhului și cu-a trupului curăție.

A Domnului iubire mai scumpă i-a fost
Decât rătăcita lume, ce omului îi e chin și minciună.

El pe Dumnezeu L-a slăvit și pe al Lui Fiu Preacurat
Și prieten s-a făcut a toată Zidirea,
Al sălbaticei pustietăți, al pădurii și fiarelor,
Al caprelor sălbatice și-al leilor fioroși.

Domnul Dumnezeu pe Sfântul Mamant, al Lui prieten,
Atunci l-a dăruit cu harul cel minunat
Al Duhului Sfânt.

Cu acesta Sfântul pe torționari de râs i-a făcut,
Și pe mulți dintre ei la Hristos i-a adus.

Întregul imperiu în frunte cu împăratul
S-au pus împotriva unui copil,
Dar dreapta lui Dumnezeu cu copilul a fost,
El trecând prin chinuri, pe Dumnezeu L-a slăvit.
Imperiul și-mpăratul s-au prefăcut în țărână,
întru nimicul țarinii împrăștiate de vânt.

Pe când tânărul Mamant domnește,
chiar acum, cu Hristos,
Și se bucură veșnic cu-ai Lui îngeri în ceruri.