Grădina Secată și Semințele Răspândite de Vânt

 ---

  

Imaginați-vă o grădină minunată, plină de flori și pomi roditori, dar care a fost pustiită de o furtună violentă. Florile au fost smulse din rădăcini, pomii au fost doborâți, iar pământul a rămas sec și gol. Proprietarul, plin de durere, a văzut cum grădina sa iubită a fost distrusă.

Însă, furtuna a făcut un lucru neașteptat. În timpul prăpădului, **mii de semințe de la acea grădină au fost purtate de vânt** în toate direcțiile. Ele au ajuns în locuri pe care nimeni nu le-ar fi bănuit: pe dealuri stâncoase, în văi adânci și chiar în crăpăturile zidurilor unui oraș îndepărtat.

Ani mai târziu, în toate acele locuri unde ajunseseră semințele, au început să crească și să înflorească plante noi, aducând frumusețe și viață acolo unde înainte era doar pustiu. Cel care a plantat prima grădină a murit, dar roadele sale s-au înmulțit și au creat o rețea de grădini noi, mult mai extinse decât cea inițială. Astfel, prin distrugerea inițială și prin răspândirea semințelor, viața a biruit moartea.

**Sfântul Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan** este ca această **grădină a cărei distrugere a dus la răspândirea semințelor credinței**. El a fost primul martir al Bisericii, ucis cu pietre în Ierusalim. Moartea sa, deși tragică, nu a fost un eșec, ci, în chip minunat, a devenit o scânteie a răspândirii Evangheliei. În urma prigoanei care a urmat martiriului său, creștinii din Ierusalim s-au risipit (Fapte 8:1), ducând cu ei mesajul lui Hristos. Ca niște "semințe", ei au plantat Biserici în toată lumea. Astfel, moartea sa nu a pus capăt Bisericii, ci a făcut-o să crească.

---

## Minune: Descoperirea Minunată și Aducerea Moaștelor Sale

Viața Sfântului Ștefan a fost o minune a Harului divin, dar **aducerea cinstitelor sale moaște** a fost o minune post-mortem deosebit de importantă pentru Biserică. Sfântul Ștefan este prăznuit de mai multe ori pe an, dar **15 septembrie** este o zi specială de pomenire a aducerii moaștelor sale.

### Descoperirea Miraculoasă a Mormântului:

După martiriul său, trupul Sfântului Ștefan a fost lăsat neîngropat, dar unii creștini l-au luat pe ascuns și l-au așezat într-un loc secret, în Bet-Gamal, lângă Ierusalim. Locul mormântului a fost uitat timp de secole.

În anul 415, un preot evlavios, numit **Lucian**, a avut trei viziuni în care i-a apărut un om bătrân care i-a arătat unde se află mormântul Sfântului Ștefan, împreună cu mormintele Sfinților Nicodim și Gamaliel (cel din urmă fiind învățătorul Sfântului Apostol Pavel). Preotul a primit instrucțiuni precise despre locul în care erau ascunse sfintele moaște.

În urma acestor viziuni, preotul Lucian, împreună cu episcopul Ioan al Ierusalimului, au mers la locul indicat și, într-adevăr, au descoperit un mormânt pe care scria: *"Sfântul Ștefan"*. Când au deschis mormântul, au simțit o **mireasmă plăcută, tămăduitoare**, care a umplut locul. Această mireasmă a fost interpretată ca un semn al sfințeniei moaștelor.

### Minuni săvârșite în timpul aducerii moaștelor:

După descoperire, s-a hotărât ca sfintele moaște să fie mutate în Biserica Sionului din Ierusalim. Acest drum a fost însoțit de minuni extraordinare, care au confirmat sfințenia Sfântului Ștefan:

* **Vindecări spontane:** O mulțime de bolnavi s-a adunat pentru a atinge moaștele. Se spune că, în timpul procesiunii, orbii și-au recăpătat vederea, demonizații au fost eliberați de duhurile necurate, iar bolnavii s-au ridicat de pe tărgi.

* **Învierea unui mort:** Cea mai impresionantă minune consemnată a fost învierea unui mort. O femeie care își pierduse fiul i-a cerut episcopului să pună trupul neînsuflețit al fiului său lângă moaștele Sfântului Ștefan. Femeia i-a spus episcopului: *"Dă-mi înapoi fiul pe care ți l-am dat viu!"* Într-un gest de milostivire, episcopul a făcut rugăciune și, în chip minunat, **copilul a înviat și s-a ridicat din sicriu**.

Aceste minuni au confirmat puterea Sfântului Ștefan de a mijloci înaintea lui Dumnezeu și au arătat că el este, cu adevărat, un grabnic ajutător pentru toți cei ce apelează la el. Aducerea moaștelor sale a fost, așadar, o sărbătoare a biruinței vieții asupra morții și a puterii lui Dumnezeu manifestată prin sfinții Săi.

---