VECERNIA

/

 Facere 43, 26-31; 45, 1-16 

26 Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfățișat darurile pe care le aveau în mâini și i s'au închinat cu fața pân' la pământ. 27 Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflați?“ Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-ați vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăiește?“c 28 Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, e sănătos, încă trăiește“. Și Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!“ Iar ei s'au plecat și i s'au închinat. 29 Dar dacă Iosif și-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său de-o mamă, și a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-ați spus că-l veți aduce la mine?“... Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“d 30 Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima și-l podidea plânsul. Și a fugit în odaie și a plâns acolo. 31 Apoi, spălându-și fața, a ieșit; și, stăpânindu-se, a zis: „Aduceți bucatele!“

1 Atunci Iosif nu s'a mai putut stăpâni față de toți cei ce erau acolo și a strigat: „Afară de la mine toată lumea!“ Așa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s'a descoperit fraților săi. 2 Plângând, și-a ridicat el glasul, și toți Egiptenii au auzit, și s'a auzit și'n casa lui Faraon. 3 Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif!... Tata mai trăiește?“a Frații lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată'ncremeniseră'nainte-i. 4 Și Iosif a zis către frații săi: „Apropiați-vă de mine!“ Și ei s'au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ați vândut pentru Egipt. 5 Acum însă să nu vă întristați, nici să vă pară rău că m'ați vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieții m'a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră. 6 Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, și încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriș. 7 Căci Dumnezeu m'a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze vouă o rămășițăb pe pământ și viața să v'o păzească spre marea urmarec. 8 Așadar, nu voi m'ați trimis aici, ci Dumnezeu; și El m'a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. 9 Grăbiți-vă dar să vă duceți la tatăl meu și să-i spuneți: - Așa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m'a făcut domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine, nu zăbovi. 10 Vei locui în ținutul Goșend și vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale și toate câte sunt ale tale; 11 acolo te voi hrăni - căci vor mai fi încă cinci ani de foamete -, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale... 12 Iată, ochii voștri văd, ca și ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăiește. 13 Povestiți-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt și tot ce-ați văzut, și grăbiți-vă să-l aduceți pe părintele meu aici!“ 14 Și căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns și el pe grumazul lui. 15 Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns asupră-le; după care și frații săi au grăit cu el. 16 Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit - se spunea - frații lui Iosif!“ Iar Faraon și curtenii săi s'au bucurat.

Pilde 21, 23-31; 22, 1-4

23 Cel ce-și păzește gura și limba își păzește sufletul de necaz. 24 Un om îndrăzneț și încrezut și obraznic se cheamă ciumă, iar cel ce ține minte răul e un nelegiuit. 25 Poftele îl omoară pe cel trândav, căci mâinile lui nu se hotărăsc să facă ceva. 26 Necredinciosul dorește zilnic pofte rele, iar dreptul miluiește fără scumpătate și se'ndură. 27 Jertfele necredincioșilor urâciune Îi sunt Domnului, pentru că ei le aduc în chip nelegiuit. 28 Martorul mincinos va pieri, dar omul ascultător ia seama la ce grăiește. 29 Omul necredincios cu nerușinare îți iese'nainte, dar dreptul își cunoaște el însuși căile. 30 Împotriva necredinciosuluif nu există înțelepciune, nici curaj și nici sfat. 31 Calul e pregătit pentru ziua războiului, dar ajutorul e de la Domnul.

1 Un nume bun e mai de preț decât bogăția multă, și un dar bun, decât argintul și aurul. 2 Bogatul și săracul s'au întâmpinat laolaltă, dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut. 3 Iscusitul, văzându-l pe omul rău că rău se chinuiește, scoate el însuși o învățătură, dar cei nepricepuți trec mai departe spre paguba lor. 4 Frica de Domnul e odrasla înțelepciunii, ca și bogăția, mărirea și viața.