VECERNIA

 

Ieșire 2, 11-22

¹¹ Și a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la frații săi, fiii lui Israel, și le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre frații săi, dintre fiii lui Israel. ¹² Uitându-se de jur-împrejur și văzând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip. ¹³ A doua zi a ieșit din nou și a văzut doi evrei certându-se și i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l bați tu pe aproapele tău?...“. ¹⁴ Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine așa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?“ Și s'a spăimântat Moise și a zis: „Ieșit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?“ ¹⁵ Faraon însă a aflat despre această faptă și căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de fața lui Faraon și s'a dus să locuiască în țara Madian. Și dac'a sosit în țara Madian, s'a oprit la o fântână. ¹⁶ Preotul din Madian avea șapte fete, care pășteau oile tatălui lor, Ietro^c. Și venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor. ¹⁷ Dar au venit păstorii și le-au alungat. Atunci Moise s'a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă și le-a adăpat oile. ¹⁸ Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor^d, acesta le-a zis: „Cum de-ați venit voi astăzi atât de devreme?“ ¹⁹ Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă și ne-a adăpat oile“. ²⁰ Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-ați lăsat așa? Chemați-l să mănânce!^e“ ²¹ Și a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soție. ²² Ea a zămislit și a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherșom, zicând: „Străin^f sunt eu în țară străină“. Și dac'a zămislit iarăși, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor și m'a scăpat din mâna lui Faraon“^g.    

Iov 2, 1-10

¹ Și a fost că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la'nfățișare înaintea Domnului^a, venit-a și Diavolul în mijlocul lor să I se'nfățișeze Domnului. ² Și Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?“ Iar Diavolul a zis în fața Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer și hoinărind de-a lungul și de-a latul, iată c'am venit“. ³ Și Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Și măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-și piardă averile, el încă se ține statornic în neprihana lui!“ ⁴ Și răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc!^b Că dacă-i vorba de viața lui, dă omul tot ce are. ⁵ Nu așa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ți mâna și atinge-te de osul și de carnea lui, și vezi dacă nu te va blagoslovi'n obraz!...“. ⁶ Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ți-l dau ție pe mână; numai de viața lui să nu te-atingi!“ ⁷ Diavolul a plecat de dinaintea Domnului și l-a lovit pe Iov cu bubă rea^c din tălpi până'n creștet. ⁸ Și a luat Iov un ciob ca să-și radă puroaiele și s'a așezat pe gunoi, în afara cetății.^{d 9} Și dac'a trecut o vreme și înc'o vreme^e, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: - Iată, încă puțin să mai aștept întru nădejdea mântuirii mele!?... Că iată, amintirea ta s'a șters de pe pământ, și chiar aceea a feciorilor tăi și a fiicelor tale, pe care'n dureri și chinuri iam purtat în pântece și pentru care'n zadar cu osteneli m'am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemișcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică și umblu din loc în loc și din casă'n casă, așteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile și de durerile ce mă cuprind acum... Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, și mori!“^{f 10} Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbești tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda și pe cele rele?...“. Și'n toate aceste întâmplări ce s'au petrecut asupră-i, nimic n'a greșit Iov cu buzele sale'n fața lui Dumneze8u.    

Iov 2, 1-10

¹ Și a fost că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la'nfățișare înaintea Domnului^a, venit-a și Diavolul în mijlocul lor să I se'nfățișeze Domnului. ² Și Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?“ Iar Diavolul a zis în fața Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer și hoinărind de-a lungul și de-a latul, iată c'am venit“. ³ Și Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Și măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-și piardă averile, el încă se ține statornic în neprihana lui!“ ⁴ Și răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc!^b Că dacă-i vorba de viața lui, dă omul tot ce are. ⁵ Nu așa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ți mâna și atinge-te de osul și de carnea lui, și vezi dacă nu te va blagoslovi'n obraz!...“. ⁶ Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ți-l dau ție pe mână; numai de viața lui să nu te-atingi!“ ⁷ Diavolul a plecat de dinaintea Domnului și l-a lovit pe Iov cu bubă rea^c din tălpi până'n creștet. ⁸ Și a luat Iov un ciob ca să-și radă puroaiele și s'a așezat pe gunoi, în afara cetății.^{d 9} Și dac'a trecut o vreme și înc'o vreme^e, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: - Iată, încă puțin să mai aștept întru nădejdea mântuirii mele!?... Că iată, amintirea ta s'a șters de pe pământ, și chiar aceea a feciorilor tăi și a fiicelor tale, pe care'n dureri și chinuri iam purtat în pântece și pentru care'n zadar cu osteneli m'am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemișcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică și umblu din loc în loc și din casă'n casă, așteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile și de durerile ce mă cuprind acum... Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, și mori!“^{f 10} Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbești tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda și pe cele rele?...“. Și'n toate aceste întâmplări ce s'au petrecut asupră-i, nimic n'a greșit Iov cu buzele sale'n fața lui Dumnezeu.