Pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Vadim

 

În timpul împărăției persanului împărat Sapor, Vadim era starețul unei anumite mânăstiri, fiind vestit și pentru marea lui milostenie.
La porunca lui Sapor acesta a fost aruncat într-o închisoare împreună cu șapte dintre ucenicii săi. De asemenea închis în acea închisoare se afla și un prinț pe nume Nirsan și el creștin. Ei zilnic erau scoși afară și bătuți cumplit. Prințul Nirsan mai cu seamă era la capătul puterilor; el se gândea să se lepede de credință și să se închine soarelui, așa cum voiau persanii.
Lucrul a fost cum nu se poate mai pe placul lui Sapor, care îi promitea printre altele lui Nirsan și împroprietărirea cu toate domeniile și cu toată zestrea Mânăstirii stărețite de Vadim, dacă însuși Nirsan cu mâna lui îi va tăia capul starețului. Nirsan a făcut aceasta. El s-a aplecat ca un laș asupra capului lui Vadim, lovindu-l de mai multe ori până când a reușit să-l ucidă; dar imediat după aceea, cuprins de disperare, s-a sinucis cu aceeași sabie. Așa și-a aplicat nenorocitul trădător cu mâna lui pedeapsa pentru omorârea celui drept.
Sfântul Vadim a luat mucenicia la anul 376.