Pomenirea Sfântului Mucenic Eupsihie

 

Eupsihie s-a născut într-o familie nobilă și a fost crescut de mic în credința creștină, cu toată evlavia.
În timpul împărăției lui Iulian, apostatul pe când întâistătător al Bisericii lui Dumnezeu din Cezareea se afla Sfântul Vasile cel Mare, Eupsihie s-a căsătorit cu o fecioară de neam mare. Cu toate acestea, el nu a viețuit nici măcar o singură zi în această căsătorie. La chiar vremea cununiei lui, s-a întâmplat un cortegiu păgânesc care aducea jertfe idolului Fortunei. Eupsihie împreună cu tovarășii lui au intrat în acel templu, au dărâmat idolii la pământ și chiar și templul.
Auzind acestea, Iulian s-a umplut de furie și a poruncit ca vinovații să fie decapitați, ca mulți creștini să fie recrutați în armată și ca toți să plătească tributuri exorbitante față de împărăție; de asemenea, el a mai dispus reconstruirea imediată a templului păgânesc pe cheltuiala tuturor creștinilor, interzicerea ca orașul să mai aibă onoarea de a purta numele slăvit de Cezareea conferit lui de împăratul Cezar Claudius și revenirea lui la denumirea veche de Maza.
Eupsihie a fost mai întâi legat de un copac și torturat cu sălbăticie, iar mai târziu decapitat, ceea ce s-a întâmplat în anul 362.
La scurtă vreme după această ucidere împăratul Iulian a vizitat acest oraș în drumul lui spre Persia, cu care se afla în război.
Sfântul Vasile cel Mare a ieșit ca să îl întâmpine, purtând cu el trei pâini de orz, în semn de respect și ospitalitate. Iar împăratul a poruncit ca Sfântului Episcop să i se înmâneze un braț de fân din mâncarea vitelor ca dar în schimb.
Atunci Sfântul Vasile cel Mare i-a zis împăratului: „Vedem că ne batjocorești, împărate. Noi iți dăruim pâinea cu care noi înșine ne hrănim, iar tu ca răspuns la aceasta ne dai din hrana cu care se hrănesc vitele, hrană pe care tu, prin puterea ta, nu o poți preface în mâncare bună pentru oameni. "
La acestea împăratul a răspuns: „Află atunci că acest fel de hrană l-am pregătit pentru voi, când mă voi întoarce din războiul cu Persia. "
Dar răul apostat nu s-a mai întors din războiul cu Persia, pe al cărei câmp de bătaie și-a aflat un fel de moarte cumplit, dar binemeritat.