Rugăciunea de miercuri:

:

Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti împărăţiei Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele. Amin.

Rugăciunea Sfântului Antim Ivireanul

Dumnezeule şi Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care m-ai ridicat din patul meu şi m-ai îndrumat pînă în acest ceas al rugăciunii, dă-mi harul Tău, deschizîndu-mi gura. Călăuzeşte-mă cu Duhul Tău cel Sfînt şi învaţă-mă îndreptările Tale. Câte ţi-am greşit pînă în acest ceas, cu cuvîntul, cu fapta sau cu gîndul, cu voie ori fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă, după mare mila Ta. Că, dacă Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este izbăvirea. Tu eşti Unul Sfînt, ajutător puternic şi apărător al vieţii noastre şi pe Tine Te laudă toată zidirea în veci. Amin.

Rugăciune către Preaslăvita Născătoare de Dumnezeu

Cum te vom numi pe tine Născătoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, raiul hranei celei cereşti, pricina vieţii celei nesfârşite? Că toate bunătăţile le ai. Roagă-te dar lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.

în patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuieşte chinuri sufletului meu. Dar Tu Doamne, Cel care Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă pe mine spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.

Nu-ţi întoarce Stăpână faţa ta de la mine, cel ce mă rog ţie, ci ca o maică milostivă a înduratului Dumnezeu, sârguieşte de-mi dăruieşte să mă pocăiesc mai înainte de sfârşrit, ca să mă mântuiesc prin tine. Că tu, Stăpână eşti mântuirea mea şi nădejdea mea cea neînfruntată.