SFÂNTA PARASCHEVA DE LA IAȘI (secolul XI)29

 

a. Viața

Preacuvioasa maica noastră Parascheva, numită „cea Nouă”, de la Iași, „a Moldovei luminătoare” și lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam.

Cei doi copii, Eftimie și Parascheva, au primit în familie o aleasă creștere și educație religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoința monahală. Apoi, pentru sfințenia vieții lui, ajunge episcop al Matidiei și păstorește bine Biserica lui Hristos până la sfârșitul vieții. La fel și fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mânăstire de fecioare din orașul Ieraclia Pontului. După cinci ani se închină la Mormântul Domnului și se nevoiește mai mulți ani într-o mică mânăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.

La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie și s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat. Pe la jumătatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ și s-au pus în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, spre cinstire și închinare. Aici au stat sfintele ei moaște aproape 175 de ani.

În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218–1241) a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mai târziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie „Viața Cuvioasei Parascheva” și o trece în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece și la nordul Dunării, în cele trei țări române.

La Târnovo au stat moaștele Preacuvioasei Parascheva 160 de ani. În anul 1393, căzând Bulgaria sub ocupația turcilor, sfintele ei moaște au fost dăruite pentru puțin timp lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. După trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le strămută la Belgrad, unde rămân 125 de ani.

În anul 1521, turcii ocupă și Serbia și iau din nou ostatice moaștele Sfintei Parascheva, pe care le duc în palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaște sunt răscumpărate de la turci de către Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducați de aur și rămân în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În anul 1641, însă, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaștele Cuvioasei Parascheva, drept recunoștință, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol și Ierusalim pe mai mulți ani.

În anul 1641, la 13 iunie, moaștele Preacuvioasei maicii noastre Parascheva au ajuns în Iași și au fost așezate cu multă cinste în frumoasa biserică atunci zidită, a Mânăstirii Sfinților Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iași unde se află și astăzi.

Sfânta Parascheva de la Iași se prăznuiește la 14 octombrie, când se face mare pelerinaj din toată țara.

b. Fapte și cuvinte de învățătură

1. Trei au fost marile virtuți care au împodobit sufletul și viața Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași. Îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământești, și dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuți le-a iubit fericita din copilărie și prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli și s-a numărat în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu.

2. Fiind odraslă de bun neam și având sădită în inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a început urcușul cel duhovnicesc pe scara virtuților către Hristos, Mirele ei, mai întâi prin sfânta rugăciune, care este începutul tuturor bunătăților. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsită de la sfintele slujbe. Dar și în casa părinților ei se ruga mult ziua și noaptea, imitând pe sfinții îngeri.

3. Dar, întrucât rugăciunea fără iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, Care este iubire, fericita Parascheva a adăugat la rugăciunile ei încă două fapte bune: postul și milostenia. Căci postul dă aripi rugăciunii și o înalță la cer, iar milostenia, fiica cea dintâi a iubirii, duce rugăciunea înaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic până seara, în zilele de post; iar în sărbători, când se întorcea de la biserică, își schimba de multe ori hainele ei bune și de preț, date de părinți, cu hainele rele și rupte ale copiilor săraci, care cereau milostenie la ușa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrări și bătăi de la mama ei, când o vedea îmbrăcată în haine urâte și sărace.

– Spune, Paraschevă, cui ai dat hainele tale cele scumpe și frumoase cu care te-am îmbrăcat? o întreba mama ei supărată.

– Le-am dăruit lui Hristos prin mâinile copiilor săraci! răspundea fericita, cu chip luminat.

4. Odată, ascultând slujba în biserică, a auzit citindu-se acest cuvânt din Sfânta Evanghelie: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, rănindu-se la suflet ca de o săgeată de acest cuvânt al lui Hristos, îndată a părăsit grijile vieții pământești și, plecând pe ascuns din casa părintească la vârsta de numai 15 ani, a intrat în sfânta nevoință a vieții călugărești. După ce mai întâi s-a închinat în biserica Vlahernei (a vlahilor), precum și la toate mânăstirile și sfintele moaște din Constantinopol, s-a tăinuit apoi ca o străină într-o mânăstire de fecioare din Ieraclia Pontului.

5. Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desăvârșindu-se în toate faptele bune și mai ales în neîncetata rugăciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre și privegheri de noapte. Aici a străbătut ea calea cea grea a despătimirii și a început urcușul duhovnicesc al desăvârșirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt. Toate surorile din mânăstire se uimeau de viața și înțelepciunea ei și lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Slavă Ție, Doamne, că Ți-ai făcut vas ales și sfânt pe Cuvioasa fecioară Parascheva și Te preamărești între cei blânzi și smeriți cu inima!”

6. Curățindu-se pe sine de cele pământești, Cuvioasa Parascheva s-a dus la Ierusalim și, după ce se închină și îmbrățișează Sfântul Mormânt cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mică mânăstire de fecioare. Aici s-a nevoit cu și mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli și rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevăzut și se unea negrăit cu Hristos erau: desăvârșita curăție a minții și a inimii de gânduri și imaginații pătimașe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul și privegherea de toată noaptea și neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au încununat pe Sfânta Parascheva cu cununa desăvârșirii în Hristos, încât strălucea ca o făclie aprinsă în mijlocul celorlalte călugărițe nevoitoare.

7. Ajungând cuvioasa la vârsta de 25 de ani, într-o noapte, pe când se ruga, un înger al Domnului i-a spus:

– Lasă pustia și lăcașul acesta și te întoarce la Epivat, în patria ta, că acolo se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!

Deci, sărutând Sfânta Parascheva pe toate surorile din acea mânăstire, s-a închinat la Mormântul Domnului din Ierusalim și, luând o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarăși s-a închinat cu lacrimi în biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicând:

„Preasfântă Stăpână, nu am altă nădejde și acoperământ pe pământ decât pe tine. Tu să-mi fii îndreptătoare și folositoare spre Hristos. Cât m-am nevoit în pustie, pe tine te-am avut ajutor și mângâiere, iar acum, dacă m-am întors în lume, te rog îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că nu am altă nădejde după Dumnezeu!”

8. Ostenindu-se Sfânta Parascheva încă doi ani deplini lângă biserica satului Epivat, în ascunse nevoințe duhovnicești și simțindu-și aproape obștescul sfârșit, a îngenuncheat înaintea icoanei Mântuitorului și cu lacrimi a rostit această sfântă rugăciune:

„Doamne, Iisuse Hristoase, caută din sfânt lăcașul Tău și nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și, acum, îndură-Te, Doamne, și spune îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu!”

În timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva și-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creștini într-un mormânt nou, aproape de țărmul mării.

9. După mulți ani, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu întregi în mormânt și scoase la lumină spre mângâierea credincioșilor într-un chip ca acesta. Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de valurile mării. Atunci, un creștin milostiv cu numele Gheorghe, împreună cu alții, au săpat un mormânt aproape și au dat de trupul neputred și plin de mireasmă al Sfintei Parascheva. Dar, neștiind cine este, a îngropat alături trupul rău mirositor al corăbierului. Noaptea, însă, a văzut în vis o împărăteasă șezând pe scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre ei îi zise:

– Gheorghe, pentru ce n-ați luat în seamă trupul Sfintei Parascheva și l-ați uitat așa? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a voit s-o preamărească pe pământ?

Apoi și acea împărăteasă sfântă i-a zis:

– Degrabă să luați trupul meu din mormânt și să-l puneți la loc de cinste, în biserica satului meu, Epivat!

Auzind clericii despre această minune, îndată au mers la mormântul Cuvioasei Parascheva cu lumânări și tămâie și au dus sfintele ei moaște în biserica Sfinților Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani și au făcut nenumărate minuni și vindecări de boli.

10. Răspândindu-se în toate țările din jur vestea despre viața și minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, în anul 1235, sfintele ei moaște au fost strămutate la Târnovo, capitala Imperiului Româno – Bulgar, unde, de asemenea, au făcut multe minuni. După 160 de ani au fost strămutate la Belgrad, iar după încă 125 de ani le-au luat turcii în robie și le-au vândut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu multă evlavie de credincioși.

11. În anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminând de construit frumoasa biserică a Mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi, din Iași, căuta să-și înzestreze ctitoria și capitala țării cu moaștele unor sfinți făcători de minuni. Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a auzit de moaștele renumite ale Sfintei Parascheva. Și cum milostivul domn moldovean plătise turcilor o mare parte din datoriile Patriarhiei, în vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a dăruit drept recunoștință cel mai de preț odor pe care îl avea – moaștele Cuvioasei Parascheva. Până la Galați au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost însoțite până la Iași de numeroși clerici, monahi și credincioși cu făclii aprinse în mâini. Aproape de Iași le-au întâmpinat Vasile Lupu și mitropolitul Varlaam cu tot clerul și divanul țării și le-au așezat cu mare cinste în biserica Mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, în sunetul clopotelor și în armonia frumoaselor cântări duhovnicești.

12. Nenumărate sunt minunile și vindecările de boli ce s-au făcut credincioșilor, care au alergat cu rugăciuni și lacrimi la moaștele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași, de-a lungul a 350 de ani de când ocrotește Moldova și țara noastră. Să amintim doar câteva dintre ele.

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăși preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli și al izbăvirii de multe nevoi și primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate țările ortodoxe din Balcani. Ba și turcii se cucereau de minunile ce se făceau creștinilor care îi cereau ajutor cu credință și evlavie.

13. O altă minune care a uimit Moldova și țara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Căci, aprinzându-se de la un sfeșnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul și sfintele ei moaște, deși erau învăluite în jăratic, au rămas întregi și nevătămate, spre întărirea credincioșilor și uimirea celor îndoielnici.

14. Spre sfârșitul secolului XIX, soția preotului Gheorghe Lateș, din comuna Rădășeni – Suceava, suferea la cap de o boală grea și incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaștele sfintei și-i cerea ajutor. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu și s-a reîntors acasă. Noaptea i se arătă aievea Sfânta Parascheva, în haine albe strălucitoare și îi spuse:

– Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!

A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă și lăuda pe binefăcătoarea ei³⁰.

15. În anul 1950, o tânără din Iași s-a îmbolnăvit de leucemie. Atunci, bolnava împreună cu părinții ei au alergat la Sfânta Parascheva și cu multe lacrimi îi cereau ajutor și sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare și Sfântul Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac și și-a continuat studiile.

16. O femeie dintr-un sat aproape de Iași era greu bolnavă de stomac. Fiind internată pentru operație, s-a rugat mai întâi la Sfânta Parascheva, cerându-i cu credință și cu lacrimi ajutor și vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii:

– Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!

17. În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creștină din Iași pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna:

– Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!

– Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toți!

După o oră, femeia și-a trimis copila în oraș să cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o mașină și apoi internată la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfânta Parascheva și, după ce și-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare și salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile, copila s-a întors sănătoasă acasă.

18. Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital la Iași pentru operație. Mama sa a mers atunci la moaștele Cuvioasei Parascheva și i-a cerut cu credință sănătate fiului ei. Timp de două săptămâni doctorii au amânat operația. Apoi, s-a observat că afecțiunea pulmonară s-a vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:

– Domnule inginer, ați scăpat de operație. Întoarceți-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!

19. Unui copil de trei ani și jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul în brațe și a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat:

– Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne?

Mulțumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.

20. În anul 1955, doi soți din Iași nu aveau înțelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soțul și fiica. Apoi, copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfânta Parascheva și s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soția cu bine înapoi. Ajungând soțul acasă, după o oră bate cineva în ușă. Era soția! Avea chipul palid și îngândurat.

– Unde ai fost, femeie? Ce ți s-a întâmplat? a întrebat-o soțul.

– Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea m-am așezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, vine la mine, mă apucă repede și mă aruncă afară de pe linie. Așa am scăpat de moarte și de osânda iadului! După ce m-am întărit puțin, am mulțumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat și m-am întors acasă.

– Femeie, în seara aceasta la ora 8, fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăși Sfânta Parascheva! Să-i mulțumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită și dublă moarte, trupească și sufletească.

De atunci este multă armonie și bucurie duhovnicească în această familie creștină.

21. Pe timpul celor două războaie mondiale, orașul Iași a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci, de 350 de ani, cuvioasa ocrotește Moldova și orașul acesta binecuvântat. Bătrânii spun că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra Iașilor, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente.

Așa știe să ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă, pentru credința fiilor ei!

22. În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii și animalele de foame, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioșii se rugau și înălțau câte o troiță cu aducerea moaștelor Sfintei Parascheva în satele lor.

23. Cel mai mult aleargă și cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, țăranii, călugării și studenții. Mai ales în lunile de examene, racla cuvioasei este albă de cărți, de caiete de școală și pomelnice. Putem spune că moaștele cele mai iubite de credincioși din țara noastră și din afară sunt, fără îndoială, moaștele Sfintei Parascheva, numită „cea grabnic ajutătoare și mult folositoare”.

24. Mărturisesc părinții bătrâni, care au fost martori oculari, despre o minune petrecută la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe când oamenii așteptau la rând să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit să se închine și două creștine bătrâne din Focșani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritul Cleopa Ilie:

– Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, și să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulțumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.

– Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeți și vă închinați!

În clipa aceea, preoții și credincioșii au văzut un lucru cu totul sfânt și minunat. Cuvioasa și-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă și s-au închinat, Sfânta Parascheva și-a lăsat iarăși capul pe căpătâi ca mai înainte. Iată cât de mult iubește Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu și sfinților Lui cu smerenie și credință!

25. Sfânta Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit, mai mult decât toți ceilalți sfinți locali care au moaște în România. În fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iași, de dimineață până seara, târziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credincioși de toate vârstele și din toate locurile, veniți la rugăciune. În mod deosebit în sărbători, în posturi și în fiecare vineri, considerată „Ziua Sfintei Vineri”, adică a Cuvioasei Parascheva, vin mulți credincioși și se închină la raclă cu credință, aducând flori, daruri și îmbrăcăminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate și binecuvântare.

Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țara noastră, la care participă închinătorii de la sate și orașe, din toate colțurile țării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc național, care durează până la 3 zile. Încă din ajun se scot în fața catedralei moaștele Sfintei Parascheva și, timp de două zile și două nopți, credincioșii stau la rând pentru închinare.

În seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul catedralei, având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii și credincioșii, cu lumânări în mâini, poartă racla cu moaștele sfintei, în sunetul clopotelor și al frumoaselor cântări bisericești.

După aceea, se așază moaștele în biserică la locul lor, se cântă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet și cu mângâierea Duhului Sfânt în inimă.

Sfântă Preacuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!