Pomenirea Sfinților Mucenici Serghie și Vah

 

Acești Sfinți și minunați mucenici, eroi ai credinței creștine, au fost la început mari nobili de la curtea împăratului Maximian. Împăratul însuși îi cinstea foarte mult pentru vitejia, înțelepciunea și loialitatea lor. Când a auzit însă că marii Serghie și Vah sunt creștini, iubirea lui pentru ei s-a prefăcut în ură.
La o mare festivitate idolească împăratul le-a cerut să vină și să jertfească idolilor împreună cu el, dar Serghie și Vah au refuzat aceasta pe față, înaintea întregii curți. Negru de ură și de furie, împăratul a poruncit atunci pe loc devestirea lor de însemnele demnității lor militare: centura, mantia, inelul cu pecete au fost smulse de pe ei și în loc au fost îmbrăcați în haine de femeie, împăratul a poruncit ferecarea lor cu zgarde de fier și așa au fost purtați precum animalele în toată cetatea, ca să râdă vulgul [poporul] de ei.
Ei au fost după aceea trimiși la Antioh, guvernatorul Asiei, spre a fi torturați. Antioh dobândise acel rang prin mijlocirea lui Serghie și Vah, căci ei îl recomandaseră împăratului. Antioh i-a implorat să se lepede de Hristos și să își salveze viețile de la schingiuiri și moarte de rușine, dar Sfinții au zis: „Nouă ne este tot una onoarea sau dezonoarea lumii, cinstea ei sau rușinea, viața sau moartea. Noi către Împărăția Cerurilor căutăm. "
Antioh l-a aruncat pe Serghie în închisoare și a poruncit mai întâi chinuirea lui Vah. Slugile lui l-au biciuit pe rând, până când au zdrobit cu totul trupul mucenicului. Sfântul suflet al lui Vah a ieșit astfel din trupul lui sfărâmat și a fost dus pe aripi de îngeri la Domnul. Sfântul Vah a luat mucenicia în cetatea Barbalissos.
Apoi a fost scos din închisoare Sfântul Serghie, căruia i s-au pus în picioare încălțăminte de fier, căptușite pe dinăuntru cu cuie. El a fost silit să mărșăluiască astfel până la cetatea Rozapha, din Siria și acolo i s-a tăiat capul. Sufletul lui s-a înălțat la ceruri unde a fost întâmpinat de prietenul lui, Vah. Ei împreună au primit cununile neveștejite ale muceniciei, din Sfintele Mâini ale împăratului Hristos, Mântuitorul și Domnul.
Acești doi minunați prieteni și cavaleri ai credinței au luat mucenicia cam pe la anul 303.
("în Mineiele de până acum, aceștia aveau slujba sfinților de rând (cu stihirile pe 6). Dar întrucât părți din sfintele lor moaște - și anume sfintele lor capete - se află la noi în țară, fiind păstrate mai înainte la Mânăstirea lui Neagoe de la Curtea de Argeș, iar acum în Catedrala Sfintei Mitropolii a Olteniei din Craiova, s-a pus acum slujba lor cu priveghere și polieleu. . . " - din Mineiul pe Octombrie (București: Ed. Inst. Bibi. și de Misiune al B. O. R. , 2004, p. 92).)