Pomenirea Sfântului Apostol Iacov

 

Iacov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost frate de sânge cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei.
El a fost martor ocular al minunilor și cuvintelor adevărate ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al învierii și înălțării Lui.
După Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime lui Iacov i-au căzut sorții că să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis și ținuturile înconjurătoare, iar apoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mântuitorul.
Cu mare putere în faptă și în cuvânt, Sfântul Apostol Iacov a semănat vestea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, dărâmând la pământ idolii, scoțând diavolii afară din oameni și vindecând toată neputința și boala întru Numele Domnului Iisus Hristos. Lupta și râvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelșugată. Mulți păgâni au crezut în Hristos, s-au întemeiat și s-au înălțat biserici, s-au sfințit episcopi și preoți.
Sfântul Iacov a luat moarte mucenicească în Egipt, la Ostracina, unde a fost răstignit pe cruce de către păgâni. Așa s-a strămutat fericitul lui suflet la ceruri, unde domnește veșnic împreună cu împăratul Slavei.